Cursul şi recursul

Într-o posibilă fabulă, putem adăuga la titlul editorialului de astăzi cuvântul cheie: compensatoriu. Şi dăm de Tudorel, feciorul lu’ Toader ce deviază, mai nou, cursul firesc al tuturor legilor care-i cad în mână. Şi, întâmplător sau nu, toate legile care-l frământă sunt cel puţin controversate. Nu de noi, oameni din turmă, ci de jurişti de seamă, teoreticieni şi practicieni de te miri ce: penal, civil şi gata.
Că parlamentarii care au votat o asemenea lege (în compensare cu ce ?) s-au gândit cu gânditoriul ce aşează fiinţa – în cazul lor, pe fotoliile aleşilor – nu-i de mirare. Până la urmă şi anusul este un organ anatomic, chiar dacă nu are circumvoluţiuni. Şi nici nu-i trebuie, dovadă că pestilenţialul din camera din faţă şi senatul din spate poate fi stricat şi aşa şi altfel.
Revenim :
S-au compensat mizeriile din penitenciare, cică.
Până să li se facă pedichiura, masaj subacvatic, piscină cu valuri şi să li se servească, la şezlong, caviar şi şampanie, cei care au îmbulinat-o vor trăi doar ceva mai bine decât oamenii străzii, cei cu minimul pe economie, copii orfani ş.a. deci, nu avem ce compensa. Nu chirie, nu facturi, păpiţ de-a gata !
Dacă poliţistul se străduie să-l prindă, judecătorul, după dreaptă cumpănire, îl condamnă, iar gardienii îşi mâncă zilele cu inşii de după gratii, cei care fac pe legiuitorii n-ar trebui să vâre bube în bunătatea de mâncare ce şi-a primit, zic, toate ingredientele. Cu… penitenţă cu tot. E frustrant că dai 15 ani şi să vină un îmbuibat şi să zică, din fotoliul ministerial : Nu ! Ajung 7 ani pentru crimă, viol… Că o fo’ dovedit cu o cameră, sau şi-o vârât coada sri-stul de sector !
Nu-i chiar cursul firesc şi logic după care se orientează lumea civilizată. Căci, până şi necivilizaţii au un strop de respect faţă de cei care umblă după pungaşi şi-i priponesc pentru cât cred că merită.
Recursul ăsta, atât de mult discutat, n-are legătură nici cu sula, nici cu prefectura. Oamenii au intrat, intră şi vor intra în puşcărie. Pe n+1 ani. Nu asta-i problema. Că iese cu ceva mai repede că-i băiat gigea şi face mătănii în faţa icoanei! Nici că, la o adică, unii dintre ei sunt graţiaţi.
Ieşirea în haită e problema !
Altfel, criminalul va omorî din nou, violatorul va pândi în casa scărilor tot pe blonda pe care n-a dovedit-o, iar tâlharul va smulge tot cruciuliţe de la pieptul virginelor. Şi după 6 luni şi după 6 ani ! Atunci însă cînd grupul de infractori e mare, frustrarea e şi mai mare : la organe, la civili, la toată lumea. Şi încă ceva : viaţa decentă din puşcării nu are nimic cu « lux »ul de afară. Aici, unul care n-a văzut soarele, timp de 10 ani, decât de după gratii, se simte străin. Acasă e… înăuntru. Şi nu are cum să facă recurs.
Decât printr-o nouă mârşăvie.