Cupola de Spaime

Televiziunile au azvârlit din nou apocalipsa asupra României. Ne topim, ne uscăm, ne ia bau-bau, murim. De ce toate astea?

Pentru că a dat căldura peste noi. Dați în boala codurilor verzi, galbene, portocalii și a ălora roșii, uităm că e vară, că suntem în luna lui cuptor, și că e normal să fie cald, chiar foarte cald, chiar și foarte-foarte cald. Începem să ne agităm de pe la codurile galbene, să ne îngrijorăm de la cele portocalii, iar de la cele roșii, frateee, o luăm razna. Apucăm copiii de un picior și-i legăm de scaune să nu care cumva să îndrăznească să iasă afară, pe bătrâni îi amenințăm că vor muri dacă ies după pâine la amiază, în birouri le facem scandal șefilor că nu ne dau apă. Se întrunesc comitete de urgență, unde soarta noastră este principalul punct pe ordinea de zi. Se activează planuri de acțiune, se decide, se votează. Ni se aduc puncte de prim-ajutor pe trotuare, răcoroase și dotate cu apă la butoi de 20 de litri. Dacă am făcut cumva nesăbuința de a ne avânta pe străzi, suntem priviți chiorâș și pe jumătate deja considerați morți de indivizi pitiți pe după perdele și care ascultă știrile despre vreme cu sonorul dat la maxim.

Harta României o mai vedem la televizor doar când cei de la Meteo vin să ne înspăimânte, aruncând cu galben, portocaliu și roșu în toate direcțiile. Și când e verde aproape peste tot răsuflăm ușurați de parcă ne-am născut a doua oară. Hai că am scăpat și de data asta de urgia vremii, ne zicem fericiți scoțându-ne capetele afară, nu fără o urmă de îndoială, totuși.

Ultima găselniță în încercarea de a ne provoca spaime este „Cupola de Foc”. Ei bine, cupola asta, ne explică meteorologii, înseamnă că avem un val de căldură persistent pe o suprafață mult mai mare decât în mod normal și care se realimentează de la sine printr-un mecanism foarte bine pus la punct. Iar de aici ar rezulta, vezi doamne, și persistența acestor „munți de aer cald care țin atmosfera încinsă pe zonă mare”. Uau! Unde mai pui că această adevărată sperietoare, Cupola de Foc adică, durează uneori chiar mai mult de o săptămână, ne mai lasă, așa, vreo două săptămâni să ne revenim, după care iar ne pricinuiește disconfort. Care disconfort, termic – să ne înțelegem -, se manifestă cu precădere în marile orașe, unde deja e vai de capul nostru. Pe lângă „Cupolă”, noi, orășenii, ne-am mai pricopsit cu o belea căreia îi spune acum „Insulă de căldură” și care se suprapune valului canicular deja existent. Suntem pierduți deci, mi-e limpede. Mama lor de betoane și mama lui de trafic intens! La noi la Cluj, Boc e de vină, clar! Și ca să fie convingători, oamenii cu vremea îi arată cu degetul pe copii și bătrâni, pe cei cu afecțiuni ale plămânilor și ale inimii. „Cupola de Foc” și „Insula de căldură” îi secătuiesc pe toți aceștia de forțe și le induc stresul. Și, dacă nu știați, „peste zi ai stres termic, peste noapte ai iar stres termic, iar efectul cumulativ este mare”. Uau!

„Cupola de Foc” nu este, așa cum am fi bănuit poate, o găselniță românească. Nicidecum, pentru că suntem informați că aceasta a intrat în țară prin Banat, deci e venită de undeva. Nu suntem, deci, singurii cu pistolul la tâmplă. Năpăstuiți ca noi mai găsim de-a lungul continentului, și tot din cauză că e cald. Și tot din cauză că e vară. Măcar de acum știm la ce să ne așteptăm din iarnă încolo. Cum la ce? La „Cupola de frig”, desigur. Ah, și la „Insule de gheață”.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut