Cum poţi deveni marinar?

Radu VIDA

Titlul acestui editorial are directă legătură cu ce se spunea înainte de ’89 despre cei care nu trebuiau să vină pe lumea asta. Cei mai în vîrstă îşi amintesc, iar cei mai tineri trebuie să ştie că dorinţa de creştere a populaţiei a născut scenarii demne de pana lui Kafka. Absurdistanul era dus pînă acolo, încît oamenii recurgeau la tot felul de subterfugii, pentru a contracara o partidă de sex cu consecinţe. Mărunta complicitate dintre şarlatani, pur şi simplu, moaşe sau medici se traducea prin sportivul: a devenit marinar! Chiuretajul, adică, făcea ca viitorul născut să devină ne… născut, iar soarta lui era asemănată cu cea a marinarilor, care plecau în croaziere nesfîrşite, făr’ de întoarcere.

Erau fericiţi flăcăii care aveau cîte un… marinar la activ, asta însemnînd că nu-şi „distrugeau” viaţa înainte de a se realiza profesional. Erau fericite şi fătuţele care, „ispitite de golani”, rămîneau însărcinate. Singura posibilitate de a scăpa de oprobriul public, familial şi alte consecinţe era avortul ilegal. Cel care făcea, din fătul nedorit, un marinar mult iubit!

Nu am putut să nu fac legătura cu imaginile de coşmar ale trecutului, cu cele de astăzi. Cînd – ce credeţi? – Colegiul Nautic Constanţa face o chemare similară cu cea din vremuri apuse. Zice comunicatul de aici că a pregătit mai multe sesiuni de admitere (?!?) pentru tinerii care, terminînd o facultate, n-au reuşit să-şi găsească un loc de muncă. Şi în consecinţă se pot face marinari: ofiţeri de punte, mecanic, electric ş.c.

Un hîtru a găsit motiv de băşcălie şi a întrebat pe forum: să se fac băsişti?
E bine atîta timp cît putem să facem haz de necaz! E bine, pentru că, răspunsul corect la dilemă e unul mai simplu: ţara are nevoie de carne de tun. Drept pentru care se recurge la această ordinară manipulare. Şcolile de ofiţeri pregătesc mult prea suficiente cadre pentru a acoperi toate posturile de pe navele noastre militare. Şi civile, deopotrivă. Ba chiar oferta este mai mare, ştiut fiind că marinarii noştri se angajează de-acu pe alte vase, fie şi pentru că flota noastră nu mai există. În aceste condiţii, noii recruţi, pregătiţi în reprize scurte, se vor califica la locul de muncă, probabil pentru a înlocui pe marinarii statelor NATO, care nu au nici un chef să piardă oameni într-o posibilă confruntare cu ursul rusesc. Aceşti „ofiţeri” urmează foarte rapid să devină… marinari, asemenea colegilor lor nenăscuţi, dar concepuţi într-o clipă de nebunie.

Marinari de acelaşi soi pot deveni – e drept – şi alţii. Un academician rus, preşedintele pentru apărare geopolitică povestea, într-un articol, ce scenarii au în cap ei, savanţii, dacă NATO continuă să preseze la graniţele Rusiei. Spune acest Konstantin Sirov că ar putea ataca USA în două puncte strategice: vulcanul Yellowstone şi Falia San Andreas din California. Cică un atac nuclear asupra acestor puncte ar face din tot poporul american nişte… marinari. Plecaţi, pentru totdeauna, pe tărîmurile veşnice de vînătoare ale pieilor roşii. Asemenea scenarii apocaliptice au în cap – fiţi siguri! – şi strategii americani, care apasă tot mai tare pe pedala războiului total. În acest caz, îi mai ascultă cineva pe cei care se opun războiului şi propovăduiesc pacea? Sînt oameni, miliarde, care nu doresc nici varianta „marinarului” obligat să plece înainte de a fi… „gustat din plăcerile vieţii”. Dar nici aceia care, forţaţi de împrejurări, să cadă victime ale unor minţi defecte, care nu pot sta pe fundul lor şi, mai pe faţă, mai pe dos, împletesc zîzanie între popoare. Şi, ca să fim corecţi pînă la capăt, nici măcar „între popoare”, ci între conducătorii lor, prea orgolioşi, în această înfruntare globală, să-şi vadă de propriile necazuri. Pe aceşti conducători ar trebui să-i facem… marinari, duşi cu pluta spre acele locuri ale planetei de unde nu pot comanda dezastre.
De acord?