Cum ne-am lăsat seduși de lingușeala lui Donald „Duck” Tusk

În cursa vieții cu obstacole preiau ștafeta de la colegi și, ghiftuit de abominabilul război cu maghiarii – inutil din punctul de vedere al subsemnatului – pe care, volens-nolens, e musai să-l servesc în virtutea reflexului condiționat, alerg pe un culoar imaginar cu două întrebări sub braț, care îmi irită zona axilară, motiv pentru care simt nevoia să le fac vânt până nu mă pricopsesc cu o dermatită atopică. Trebuie să limbăm după tot ce zboară? și Chiar nu putem renunța la acest tip de behaviorism gudur?

Știți cum ne-am manifestat noi românii atunci când Donald, nu rățoiul lui Walt Disney, ci politicianul polonez, pe numele său complet Donald Franciszek Tusk, nimeni altul decât președintele în funcție al Consiliului European, ne-a gâdilat cu peria de rădăcină orgoliul atunci când a sporovăit în limba română, adresându-se nu doar celor locați în Ateneul Român, ci întregii națiuni, ca un câine care se bucură văzându-și stăpânul. Îmi dau seama că ne-am vândut pe foarte puțin, fiindcă ”dzentelmen” Tusk și-a făcut temele ca un elev conștiincios și tocilar, înșirând ca un papagal marile branduri românești:

Dacia, George Enescu, Nichita Stănescu, Eugen Ionesco, Mircea Eliade, Nadia Comăneci, Simona Halep și Helmut Duckadam. Nu știu câți știți că „Pan” Tusk este a doua personalitate poloneză care s-a adresat națiunii române în limba română. Primul a fost Papa Ioan Paul al II-lea. Veți spune că sunt răutăcios cu tot bagajul de sinonime (caustic, sarcastic, înțepător, malițios), chiar invidios, dar pe mine leșul nu m-a convins, știind că a „turnat” același discurs și cu alte ocazii, schimbând doar eroii. Și n-a fost doar o altă ocazie. A procedat la fel în 2016, când a debarcat în Slovacia, apoi în 2017, în Estonia, și în 2018, la vecinii noștri de la sud, bulgarii. Toți s-au…cufurit  ca mangustele după o cină cu scaieți și au făcut șoc emoțional la discursul lui Tusk, acuzat că i-a distrus economic pe polonezi. Și-a umflat pieptul păros în fața estonienilor, amintindu-i pe Paul Keres (mare jucător de șah), Arvo Part (compozitor), Carmen Kass (super-model, nume cunoscut în industria modei) și Kelly Sildaru (cunoscută schioare). Balticii au avut impresia că Tusk este un soi de prooroc, născut cu întârziere ca urmare a prăbușirii OZN-ului în apropiere de Roswell, în 1947.

Nouă ne-a vorbit de Duckadam și de singurul meci mare al acestuia, iar pe bulgari i-a dat pe spate invocându-i pe actorul Zachary Baharov (care joacă în „Game of Thrones” – unul din cele mai populare seriale), poetul Ivan Vazov și sportivul Hristo Stoicikov, acesta din urmă fiind cel mai cunoscut fotbalist bulgar, fost jucător al Barcelonei și câștigător al „Balonului de Aur”. Vă invit, dragi cititori, să identificați asemănările în afirmațiile următoare, aparținând lui Donald Tusk. „Cred că președinția bulgară a Consiliului UE va fi la fel de eficientă cum a fost Hristo Stoicikov la Campionatul Mondial de Fotbal din SUA 1994”, unde, adăugăm, noi, naționala vecină a ocupat locul 4, jucând finala mică a turneului. Și iată cum Tusk i-a câștigat pe români: ”Așa cum Duckadam a apărat patru lovituri de la 11 metri în finala Cupei Campionilor Europeni din 1986, tot astfel și România va trebui să apere libertatea, integritatea, respectarea adevărului în viața publică, statul de drept și constituția”. Analizând discursurile șablon ale lui Tusk, vom constata că în toate cazurile, fără excepție, polonezul cameleonic aruncă momeala din borcanul cu eroi locali și, deloc surprinzător, șmecheria ține de parcă ar fi lipită cu super-glue. În concluzie, Tusk s-a străduit, ceea ce nu poate fi tăgăduit, după cum peremptoriu este că el a studiat wikipedia sârguincios, dar în egală măsură mi-a lăsat impresia acelui tip de elev sau student care învață totul pe de rost numai de dragul unui calificativ și care nu înțelege nimic din ceea ce spune. Prin urmare, n-am motive să-ți mulțumesc, domnule Tusk, că tu ne iei de fraieri.

Cristian FOCȘANU