Cum a încercat Franţa să construiască un “fals Paris” în 1918

Le Figaro

În 1918, în timp ce războiul se apropia de sfîrşit, aviaţia franceză s-a lansat în construirea unei replici a oraşului Paris, destinată inducerii în eroare a piloţilor germani. Atunci, avioanele, care efectuau misiuni de recunoaştere tactică şi de bombardare, nu erau dotate cu radar. Francezii vroiau să creeze un oraş artificial, compus dintr-o multitudine de surse luminoase, în intenţia de a atrage raidurile nocturne spre ţinte false.

Se folosiseră deja proiectoare luminoase pentru reperarea avioanelor inamice, dar din 1917 se fac primele experimente pentru a le folosi în cu totul alt scop, pentru crearea de obiective false. Temutele bombardiere germane Gotha efectuaseră deja primele raiduri asupra Londrei. Tehnica este la început “foarte rudimentară”, potrivit revistei L’Illustration. La nord-est de Paris, sînt instalate “cîteva lămpi cu acetilenă, care să dea impresia unor bulevarde iluminate”. De la începutul lui 1918, proiectul capătă o importanţă crescută. Se ia decizia de simulare nu numai a cîtorva străzi, ci a întregii aglomeraţii pariziene. “Punerea în aplicare a proiectului era foarte dificilă”, potrivit publicaţiei L”Illustration. “Trebuia folosit un cot de rîu al Senei identic cu cel din capitală, iar zonele alese pentru a fi bombardate nu trebuiau să fie locuite”.

Au fost alese în final trei zone în regiunile Nord-Est, Nord-Vest şi Est de Paris. În prima, trebuiau reproduse rapid cartiere şi gările de Est şi de Nord, “împreună cu uzinele care se află în periferia de nord a Parisului”. În celelalte zone, trebuiau recreate calea ferată de centură, Champs-Élysées şi alte puncte remarcabile din Paris, precum şi obiective industriale.

“Pentru că armata aeriană nu dispunea totuşi de niciun mijloc de realizare a acestui proiect, s-a apelat la industria privată”, scrie L”Illustration. Contractul a fost obţinut de un inginer electrician de origine italiană, Fernand Jacopozzi (mort în 1932). Un prim contract a vizat construirea unui fals obiectiv între localităţile Seyran şi Villepinte, la nord-est de Saint-Denis. Falsul obiectiv era Gara de Est, cu “clădiri, şine, trenuri staţionate şi trenuri în mişcare, semnale, precum şi o uzină care funcţiona”, detaliază L”Illustration. Clădirile, din lemn, erau acoperite cu “bucăţi de pînză vopsite, bine întinse şi transparente, astfel încît să imite acoperişurile de sticlă murdară ale uzinelor”. Cea mai mare dificultate era legată de intensitatea iluminatului. “Atenţia aviatorilor trebuia atrasă cu o lumină nu prea intensă, ca să nu provoace suspiciuni”, scrie revista citată.Inginerul a folosit “lămpi de diferite culori (alb, galben, roşu) care iluminau alternativ vapori produşi artificial”, ca să imite lumina cuptoarelor din uzină.

Aceste instalaţii “nu au fost gata decît după ultimul raid german asupra Parisului, în septembrie 1918”, precizează La Revue militaire în 1930. De asemenea, s-a descoperit mai tîrziu că germanii avuseseră în vedere un procedeu comparabil.

Jacopozzi este cel care a luminat pentru prima oară, cîţiva ani mai tîrziu, turnul Eiffel, Champs-Élysées şi numeroase alte monumente din Paris.