Cu uşile larg închise

Ceea ce au făcut (au preparat în bucătăria politică a PSD-ului) Iordache, „specialiştii” aliniaţi cu CPC-ul se aseamănă cu emisiunile muzicale cu dedicaţie, în acest caz un program guvernamental de romanţe, sub genericul parşiv, împrumutat şi adaptat, Pe lângă plopii fără hoţi.

Zice (cere) dumnealui, Ciordache-altă întrebare: „Dorim să dedicăm următorul cântec tatălui nostru de la Partid, din partea copiilor, a fimeilor, a ministreselor, a lu’Viorica, în special a nepoţilor din administraţie, cu drag de la toată suflarea şi răsuflarea teleormăneană, de la cei trei care ştie să citeşte tabla înmulţirii şi propoziţii simple. Sănătate să aibe, putere şi abuz de ea”!

În fundal, din studio, se va auzi un cor angelic psalmodiind:„…şi nu ne duce pe noi în ispită şi ne fereşte de cel rău şi sibian”.

Pe faţă, fără jenă, ca şi când ar fi numai ei pe pluta asta a Meduzei, fac şi dreg să le fie bine, departe de braţul legii, ca să-şi poată duce la bun sfârşit programul de mutare a averii naţionale în curţile lor.

Pe de altă parte, toţi politicienii noştri, aleşii neamului, minunaţii noştri parlamentari au dovedit în aceste zile, o nepăsare suverană, o nesimţire totală faţă de suferinţele acestei ţări, neputincioasă în faţa puhoaielor, care au dus cu ele, oameni, animale, sate şi gospodării, într-o încercare urâtă şi nemeritată.

Nemernicii politicieni şi diriguitori, sub „înţeleapta” oblăduire a lui Dragnea, se ocupă de cu totul altceva, lăsând pe umerii firavi şi incompetenţi ai ministresei de la Interne, rezolvarea, prin soluţii inedite, practice, a catastrofei abătută asupra României. Femeia a lăsat –pentru un timp- de-o parte pregătirea jandarmilor şi a poliţiei călare, pentru tăbăcirea spinării demonstranţilor şi scrânceşte, crede ea, autoritar. Cine să facă strategii? Doamna PM Dăncilă, sau îl interesează cumva pe Dragnea şi pe Tăriceanu, câinele adulmecătoriu al statului paralel, că viaţa a luat-o la vale?

Nici biciclistul zâmbitor, sasul de la pedale nu a catadicsit să urle, cum ar trebui:„Ho! Puneţi puştile jos, până nu se usucă Ţara, nu ne mai războim! Treceţi la treabă!”

Cu asemenea oameni, de o asemenea calitate, nu vom face faţă Istoriei. Suinii politici d’alde Codrin Ştefănescu, Şerban Nicolae, mârâie la ambasadori, întorc spatele acestora, şi implicit ţărilor pe care le reprezintă, un oarecare, un fitecine, de parcă am fi ditamai putere mondială, filială a Raiului cu excedent de lapte şi miere, pentru export.

Cornel Udrea