Cu seniorul Mircea la volan, spre Țara Moților

Clujeanul Mircea Iepure conduce, de 13 ani, călătorii spre Țara Moților

E mai ales un amfitrion desăvârșit, renumit pentru modul exemplar în care, timp de 42 de ani, a  transformat în artă meseria pe care a practicat-o. Șofer profesionist, domnul Mircea Iepure a preluat, zilnic, asupra sa, grija pentru călătorii pe care i-a condus spre nenumărate așezări – Simleul Silvaniei, Târgu-Mureș ori Zalău -, de pe trasee de transport rutier transilvănene. Însă de mai bine de un deceniu, e conducător auto numai pe ruta Cluj-Abrud și retur. Îi cunoaște după nume și după chip pe mai toți moții care vin sau se întorc de la Cluj-Napoca.

”Domnul Mircea parcă-i moț de-al nostru, ne știe pe fiecare. Mulți dintre noi chiar îi zic, în glumă, «Abrudan», pentru că merge zilnic la Abrud. Și până să fie turnată pătura asta asfaltică peste tot drumul de pe malul Arieșului, de la Buru până la Câmpeni, după 30 de ani de năucitoare indiferență a administrațiilor județene, dânsul știa ca-n palmă sutele de gropi de pe traseu și le ocolea ca șofer priceput ce este, ca să nu se defecteze autobuzul de prea multe hurducături”, ne spun călătorii.

Destoinicul ”om de la volan” se trezește zi de zi cu mult înainte de răsăritul soarelui. Cursa din Cluj-Napoca spre Abrud pleacă din autogară dimineața la ora 6,00 fix și revine în capitala Transilvaniei după ora 17,00, așa că Mircea Iepure petrece pe drum aproape toată ziua.

Traseu de rară frumusețe

”Pentru mine e o adevărată plăcere să parcurg acest drum în fiecare zi. E un traseu de o rară frumusețe, peisajul e superb – precum o intrare legendară într-un defileu spectaculos, cu sumedenie de minunății ale naturii -, iar oamenii sunt deosebiți, îi cunosc de atât de mult timp, îi respect și mă respectă. De ani și ani, eu am două repere pentru acest traseu: măreția neasemuită a naturii și moții trăitori de-o veșnicie în Munții Apuseni, ei fiind parte din frumusețea locului. Ținutul acesta de munte, unic, are numele localnicilor lui, e Țara Moților. Sunt oameni harnici și foarte respectuoși. Îmi place mult și graiul lor, felul lor de a vorbi, sunt persoane extrem de sociabile. Eu chiar mă mândresc că fac acest traseu în fiecare zi. Mi-a plăcut dintotdeauna meseria mea, dar și faptul că lucrez cu oameni, că am parte de o comunicare deosebită cu ei (…). Familia mea a fost mereu înțelegătoare cu programul meu de lucru. Soția mea e o gospodină desăvârșită. Mă mândresc și cu fiica mea care lucrează la Aeroportul din Cluj-Napoca. Chiar dacă cea mai mare parte a timpului sunt la volanul autobuzului companiei la care lucrez, am răgaz, acasă, și pentru grădinărit și pentru cosit și pentru alte treburi gospodărești”, a relatat domnul Mircea, pentru cotidianul ”Făclia”.

”Nu e ușor să fii șoferul unui autobuz care transportă călători”, ne spune domnul Mircea. ”În fapt, răspunzi pentru viața pasagerilor. Vedeți că au loc nenumărate accidente în traficul rutier de la noi din țară, sunt mulți vitezomani, prea mulți care nu respectă reguli elementare. Pe urmă este o răspundere și cu mașina pe care o conduci, starea tehnică trebuie să fie perfectă, întotdeauna. Înainte de a pleca în cursă trebuie să verifici sistemele de frânare și de direcție, precum și toate celelalte lucruri legate de o bună funcționare. Dacă tratezi totul cu seriozitate, lucrurile se duc la bun sfârșit, cu ajutorul lui Dumnezeu”.

Mai mulți călători duminica

Aflăm de la domnul Mircea că duminică sunt mai mulți călători decât în celelalte zile ale săptămânii: studenții revin la facultățile clujene, iar muncitorii care lucrează pe diferite șantiere își reiau, lunea, activitatea diurnă.

Multe cuvinte de laudă are domnul Mircea și pentru casele moțești din așezările rurale de pe drumul care duce spre Câmpeni, ”toate dovedind hărnicia locuitorilor”. ”Sunt gospodării bine organizate, în care domnește curățenia și priceperea de a face bine treburile în propria ogradă”.

Potrivit domnului Mircea, e anevoios pentru mulți moți să se lupte cu o plantă teribilă, numită iulișca, pentru că a pus stăpânire pe întreg malul Arieșului vecin cu șoseaua. Crește mai înaltă decât omul și distruge solul. ”Cotidianul «Făclia», chiar a publicat un reportaj, cu ceva ani în urmă, în care era prezentată o soluție pentru combaterea eficientă a acestei buruieni periculoase”, a evidențiat domnul Mircea.

Popas la „Izvorul lui Cenan”

Într-adevăr, inginerul agronom Aron Stoica din Câmpeni a atras atenția, în ediția din 27 iulie 2019 a cotidianului ”Făclia”, că ”Fallopia japonica este una dintre cele mai invazive plante și afectează grav solul prin rizomii tentaculari. La maturitate, iulișca are 2-3 metri înălţime. Originară din Hokkaido (Japonia), iulișca a fost adusă ca plantă decorativă, în 1825, în Marea Britanie, de unde a ajuns în colecţiile unor grădini botanice din Europa. Nu s-a ştiut ce dezvoltare anarhică are. Combaterea plantei se face prin combinația de erbicide sistemice ”Prodate Redox” și ”Clinic Expert”, plus Adjuvantul ”Spraygard”.

În drumul spre Abrud, domnul Mircea face, de regulă, un scurt popas, de câteva minute, la ”Izvorul lui Cenan” din Ocoliș. Numele vestitului izvor vine de la inginerul de drumuri Cenan, care a avut ideea, prin anii 1980, de a capta această minunată sursă de apă potabilă pentru călătorii care străbat Valea Arieșului. Apa e mereu verificată de inspectorii de la Apele Române.

Probleme din cauza pandemiei

Pandemia cu Covid 19 a creat sumedenie de probleme și în Țara Moților. Restrângerea activităților la locurile de muncă a afectat mulți localnici, iar unii dintre au depășit anevoie această perioadă. Domnul Mircea a făcut dovada unui tact remarcabil cu multe din persoanele defavorizate de pandemie, i-a abordat cu blândețe, precum un psihoterapeut cu maximum de înțelegere.

Și pentru că unui călător îi șade bine cu drumul, domnul Mircea a fost încântat de inițiativa  repunerii în circulație a Mocăniței Abrud – Câmpeni, pe o distanță de 11 km. Un număr de 54 de turiști se pot bucura de o călătorie inedită, de două ore și jumătate, cu viteza de 15 km/h. Trenulețul liniei de cale ferată îngustă, între Abrud și Turda, a fost funcțional între anii 1912 – 1997. După 1997, linia îngustă a fost lăsată în paragină, apoi devastată de vandali niciodată pedepsiți pentru distrugere. Șine de oțel de excelentă calitate au fost furate de pe terasament și vândute ca fier vechi. Un întreprinzător privat a avut ideea relansării acestui mijloc de transport și din 2004 mocănița poate fi pusă în mișcare pentru amatorii unei excursii speciale, din Abrud până la Câmpeni.

Carmen FĂRCAȘIU