Cu lanţuri şi cu cătuşe…

Radu VIDA

Detenţia….
Oricît am coafa-o, tot hîdă rămîne. Cei care au făcut… facultatea ştiu mai multe despre argoul din penitenciare. Că altfel, vorba aia, rămîi alifie! Lumea s-a schimbat, dar privarea de libertate rămîne o mare necunoscută. Nu pare să mai fie valabilă ţîpuritura după care „Cu lanţuri şi cu cătuşe/ Plînge mama pe la uşe”. Dar nici “Dubai”, care desemnează viaţa de lux a unora dintre întemniţaţi, nu-i chiar veselie. Am putea glosa încă multe şi mărunte despre viaţa de puşcărie. E bine? E rău? Cert este că pentru nelegiuiri, mai mici sau mai mari, omenirea n-a găsit altă formulă de corecţie decît „ascunderea după gratii”. Aşa că, „regina nopţii” (duba) aduce noi şi noi deţinuţi, „porumbelul” (scrisoarea ilegală) e tot atît e prohibită ca şi „crocodilul” (telefonul mobil). Pentru unii, vreau să spun, pentru că, se pare, numai chiar în faţa morţii sîntem egali. În rest…

Cu mare discreţie s-a dat drumul unuia dintre cei mai vestiţi criminali ai zilelor noastre. Nelu Florian Găvrilă poate nu vă spune prea multe. Dar el este unul dintre ucigaşii cunoscutului Ioan Luchian Mihalea. Cică a fost eliberat condiţionat. Găvrilă, zic. Asta, după ce, pentru fapta lui, instanţa l-a condamnat pe viaţă. Tot într-o cvasi-secretomanie a fost îngăduit (pentru 5 zile libere?!?) şi Gică Popescu. Să meargă acasă! Să-şi mai vadă şi de afaceri, care, se spune, nu merg prea bine de la condamnarea în „Dosarul Transferurilor”! Şi Gigi Becali se flutură prin lumea asta largă. Şi face „muncă patriotică” pe la finul Hagi. Avînd timp şi, mai ales, îngăduinţă să trimită „avioane” pentru vărul Giovanni. Iar Elena Udrea? Ei bine, cine a urmărit editorialele noastre a văzut că n-am avut cuvinte de laudă pentru fosta blondă de la Cotroceni şi alte… funcţii de pe lîngă îngăduinţa Băsescului. Acum, însă, vin şi spun: E.U. este cetăţean al acestei ţări. Cu drepturi şi obligaţii ca oricare altul dintre noi. Cum se face că astăzi e arestată şi, cu cătuşe la mînă, dusă în arest, iar… mîine e trimisă acasă, în arest la domiciliu? Mai apoi, alt tam-tam, altă cerere, altă posibilă arestare… Cum arată acel procuror care a instrumentat cazul? Dar acel judecător care a cîntărit, cu talerul dreptăţii, cele fapte? Nu discut, pentru că nu-mi aparţine nici raţionamentul, nici soluţia, valului de arestări din ultima vreme. După cum nu discut nici iniţiativa Consiliului Suprem al Magistraturii de a analiza posibilitatea interzicerii afirmaţiilor publice pentru cei aflaţi sub control judiciar. Întreb doar: de ce abia acum?

Am afirmat de nenumărate ori că nu sîntem puşi în situaţia de a reinventa roata. Deci: Libera exprimare este garantată de articolul 10, paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. Dar, tot acolo, la paragraful 2 se spune că „exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrîngeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti”.

Păguboasa convieţuire a jumătăţilor de măsură acţionează de demult. Şi a intrat în genă. Auziţi! La propunerea interzicerii fumatului în localurile publice un senator a spus: „Nu poţi omorî un om. Lasă-i un locşor, acolo, de fumat!”. În condiţiile în care, alţii, de pe continentul pe care şi noi trăim, au făcut cu mulţi ani acest pustiu de bine. Nimeni, aşadar, nu pledează pentru pîrnaie gen Guantanamo, Doftana, Tătaru sau Sighet. Dar nici nu se poate ca pentru unii toate zilele săptămînii să fie duminici de sărbătoare, iar pentru alţii…