Criza se adînceşte

RADU VIDA

Atunci cînd, într-un editorial, am spus că Germania este adversara României, iar Olanda mîna ei dreaptă, cu care – ştiţi dumneavoastră! – se ajută în curăţarea propriei imagini, am primit telefoane de la diverşi potentaţi locali. Mustrări. Admonestări. Ameninţări, chiar!

Nu mă bucur că am avut dreptate.
În relaţiile dintre state e nevoie de multe  – mari şi mărunte – gesturi pentru a se păstra armonia şi a putea apela, în caz de nevoie la un sprijin adecvat. Neîndoielnic că „acţiunea Schengen” este numai vîrful iceberg-ului, pentru că tracasările Germaniei, Franţei şi Marii Britanii se regăsesc în criza Uniunii Europene. Şi, cum trebuie să existe un ţap ispăşitor (mă rog, doi, că şi bulgarii-s băgaţi în ciorba acră a huiduielilor)…

Este inexplicabilă însă atitudinea partidelor româneşti în ceea ce priveşte absorbţia atacurilor venite la adresa României. Indiferent de combinaţii, permutări şi aranjamente, colorate de doctrine şi interese, nici una din formulele de guvernare n-au reuşit să ne ducă în Schengen. Evident, nu din vina noastră. Basmele cu Mai faceţi asta, Mai daţi asta, Mai distrugeţi aialaltă s-au dovedit fumigene. Toate statele care aveau un cuvînt de spus în această privinţă s-au declarat de acord să ne sprijine, dar ne-au lovit pe la spate. Frumos, cu zîmbetul pe buze, diplomatic, statele europene şi-au atins, rînd pe rînd, mîrşăviile îndreptate împotriva României, pentru ca, în final, să se dovedească că nici prin gînd nu le trecea să se opună marilor puteri în această chestiune. Nu mai au interese!

Atîta timp cît au avut nevoie de uriaşa noastră piaţă şi de strictul necesar de forţă de muncă temeinic calificată, am fost buni. Au distrus ramuri industriale. Dar ne-au vîrît cu forţa în UE, cu toate că nu îndeplineam minime criterii de aderare.  Drept că, în negocierile secrete, au avut grijă să impună puncte greu de îndeplinit pentru viitoarele etape. Noi, neatenţi, şi pentru că am vrut neapărat la masa boierilor, am înghiţit hapul.  Iar partidele, dincolo de opoziţia firească, se întrec în a se înjura, doar pentru a arăta că dezbinarea la români este o realitate istorică, pe care se pot baza, şi în viitor, toţi adversarii noştri externi.

Mi se pare firească atitudinea Guvernului de a… încetini motoarele în ceea ce priveşte aderarea la spaţiul Schengen. Nu putem la nesfîrşit să alocăm resurse pentru ca această idee să fie prioritară. Ba, mai mult, nu putem sta tot timpul cu mîna întinsă, cerşind un drept pe care ei, occidentalii, ni l-au conferit, dar pe care nu vor să ni-l recunoască.
De ce?

Simplu. Criza nu s-a încheiat. Ba, din contră. Marea Britanie se zvîrcoleşte între a fi şi a nu fi în Zona euro. Italia (Beppe Grillo) a îngrozit tabăra Merkel cu noile alegeri şi declaraţii de revenire la Lira italiană. Preşedintele Franţei este tot mai presat să organizeze un referendum pentru ieşirea ţării din UE. De ieşirea din această…combinaţie nefirească vorbesc şi adepţii unui nou şi puternic curent austriac, în frunte cu miliardarul Stronach. Iar noi? Avem un preşedinte „delimitat”, dar ataşat vechilor revoluţii portocalii, şi clănţăi de partid, blegiţi de lupte intestine, care se opun fermităţii şi justei evaluări în politica externă a României.
Numai că o abandonare a construcţiei europene este, în momentul de faţă, foarte periculoasă.