Criza politico-civilă

Radu VIDA

Tragedie.

Proteste..

Demisii…

Nu vreau să reiau un film destul de lung şi controversat, pe alocuri. Fiecare cetăţean al ţării a urmărit tensiunile ultimelor zile, fiecare, singur sau în grup, a hotărît ce şi cum. Fiecare a avut păreri, care s-au coagulat în sinteze mai mult sau mai puţin coerente.

Şi, iată, ne aflăm în plină criză politică. Nu numai datorită faptului că fiecare parlamentar ţine la pielea şi, mai ales, la fotoliul lui de barosan. Strada însă a spus clar: ne-am săturat de actuala clasă politică! În aceste condiţii, fostul preşedinte Traian Băsescu spune că (vechiul) Cătălin Predoiu va fi prim ministru. Mai vulpe, ca să nu zic curvă, Vasile Blaga, sub-acoperitul co-preşedinte la noul PNL, cere alegeri anticipate. Ignorînd în totalitate faptul că el şi toţi (foştii) PDL, ascunşi sub umbrela PNL, fac parte din acel grup al clasei politice care a făcut mult rău românilor. Evident că nici partidul fostului preşedinte Traian Băsescu, nici partidele mai mici (inclusiv ALDE&…, UNPR,) nu sînt interesate în schimbări, nici la nivel personal, nici la nivel de partide. Nu că n-ar fi condiţii pentru alegeri anticipate (Traian Băsescu), dar nu există… condiţii pentru ca partidele lor să obţină poziţii cît mai bune în Legislativ, cu posibilităţii de influenţare a formării unui nou guvern.

Probabil că, din aceste motive, nici preşedintele Klaus Iohannis nu va forţa nota în favoarea cererilor PNL. Cu toate că, de multă vreme, preşedintele urmăreşte să aibă „guvernul său”. PSD va fi obligat, în aceste condiţii, să formeze un nou guvern. Să propună, mai exact. Pentru că tragedia de la „Colectiv” nu are legătură directă cu actul de guvernare. Iar marea majoritate a populaţiei doreşte măsuri de îmbunătăţire a vieţii lor, a celor mulţi, şi nu a unei găşti îmbogăţite în condiţii dubioase.

Situaţia emoţională existentă poate forţa alegeri anticipate. În acest caz, însă, strada nu va avea satisfacţia înlocuirii clasei politice. Nu numai că PDL-ul pîndeşte de multă vreme revenirea la guvernare, cu toate tarele şi devierile din epoca Băsescu. Nu numai că UDMR are tot interesul să se alieze cu acea forţă care ajunge la guvernare, dar nici celelalte partide, care şi-au strecurat parlamentari şi acoliţi în funcţii importante, nu s-au schimbat.

Sigur că gîndul unui guvern de tehnocraţi nu poate fi susţinut pentru multă vreme. Cu toate că ar fi singura soluţie pentru primenirea clasei conducătoare, politicul are mereu puterea de a devansa un guvern tehnocrat.

Trebuie precizat, însă, că societatea civilă este şi ea în criză. Demult. Şi ei i s-ar potrivi mai degrabă eticheta de „marea corupţie”, decît unuia sau altuia dintre demnitarii care se perindă pe la instituţiile statului.

Nu! Societatea civilă nu se află într-o criză morală. Ci într-una mai gravă şi, totodată, mai veche. Şi fiecare dintre noi poate să se gîndească la propriile tare, în care căpătuiala, interesul personal, şmecheria şi piruetele pe scara evoluţiei sociale primează.

Sigur că fiecare hoţ cere cinste partenerului de matrapazlîcuri. Dar, în aceste condiţii, trebuie să acceptăm şi faptul că guvernanţii sînt nimic altceva decît emanaţia societăţii civile.

Aici, la toţi cei douăzeci de milioane, trebuie lucrat, pentru ca, nu peste mult timp, să se ajungă la o societate visată. Dacă nu se schimbă nimic la acest nivel, e de presupus că DNA va avea în continuare de lucru cu cîte unul sau altul din vîrfurile clasei politice sau ale societăţii civile, fără să se poată lua măsuri coercitive la nivelul întregii societăţi.

Repet: pentru a avea „o ţară ca afară”…