Criza datoriei – Autopsia unei crize care poate distruge zona euro

Le Point
Scenariul falimentului Greciei, care sperie pieţele, se conturează din ce în ce mai mult după ce inspectorii de la Comisia Europeană, Banca Centrală şi FMI şi-au întrerupt brusc misiunea de evaluare la Atena la începutul lui septembrie. Guvernul socialist al lui Georgios Papandreou nu îndeplineşte obiectivele de reducere a deficitelor stabilite pentru 2011, astfel încît Biroul bugetului de stat, organism însărcinat cu informarea Parlamentului grec, a afirmat că datoria nu mai poate fi controlată. Acest lucru face ca UE şi FMI să se gîndească de două ori înainte de a debloca a şasea tranşă – de 8 miliarde de euro – din primul plan de ajutorare elaborat în mai 2010. Fără aceşti bani, Atena ar putea să declare rapid incapacitatea de plată.
Chiar şi cu deblocarea acestei tranşe, Greciei îi va fi greu să facă faţă greutăţii datoriei, deoarece austeritatea, în loc să îmbunătăţească situaţia, nu face decît să agraveze scăderea PIB-ului. Veniturile fiscale, deja diminuate din cauza fraudelor, scad neîncetat. Potrivit analiştilor, singura soluţie pentru a da o gură de oxigen ţării ar fi o restructurare a datoriei mai fermă decît prevede planul european din 21 iulie.
La întrebarea dacă Grecia ar putea părăsi zona euro, un răspuns categoric a fost dat de ministrul olandez al finanţelor, Jan Kees de Jager, care a spus direct: “Dacă un stat nu doreşte să respecte cerinţele zonei euro, atunci nu există altă opţiune decît să o părăsească”. Comisia Europeană a replicat imediat spunînd că “potrivit Tratatului de la Lisabona, nu este posibilă ieşirea sau expulzarea din zona euro, participarea la zona euro este irevocabilă”. Dar nu este clar cum ar putea Uniunea Europeană să se opună unei ţări care ar vrea să iasă din zona euro.
Consecinţele ieşirii din zona euro ar fi că efectele benefice ale unei deprecieri monetare generate de revenirea la drahmă ar putea fi contracarate de explozia datoriei exprimate în euro. Atena nu va mai putea să-şi ramburseze datoria şi ar fi astfel exclusă de pe pieţele financiare şi va fi obligată să-şi monetizeze datoria, cu riscul unei inflaţii puternice şi durabile.
Insolvenţa Greciei nu este un element suficient pentru a provoca prăbuşirea băncilor, deoarece expunerea acestora este destul de limitată. Dar băncile Crédit agricole şi Société générale ar putea să sufere pierderi din cauza filialelor din Grecia, Emporiki şi respectiv Geniki, în mare măsură dependente de performanţa economică a ţării.
În ceea ce priveşte riscul ca particularii să-şi piardă depunerile din bănci, acest lucru nu este posibil în principiu, deoarece statul garantează depozite în limita de 100.000 de euro. Dar asta nu înseamnă că o bancă nu poate să falimenteze, aşa cum s-a întîmplat în 2008 cu Lehman Brothers.
În cazul unei subcapitalizări, băncile ar trebui să taie creditele şi întreprinderile mici şi mijlocii ar fi primele afectate. Este situaţia de care se teme şi directoarea generală a FMI, Christine Lagarde, care a solicitat de mai multe ori recapitalizarea băncilor europene.