Crin să rămînă imaculat

Ilie CĂLIAN

Mi-e greu să-mi explic întrutotul “ziua nebună” de miercuri, în care a izbucnit scandalul dintre PSD şi PNL (mai exact, dintre Antonescu şi Ponta), în urma numirii de către acesta din urmă, în calitate de ministru interimar al Justiţiei , a unor procurori, dintre care cea mai contestată a fost Laura Codruţa Kövesi, cea care a fost răsfăţata şefă a tuturor procurorilor, răsfăţată şi ocrotită de Traian Băsescu. Propunerea ei de către Ponta la DNA a fost considerată un mare afront nu doar de către Antonescu şi lideri ai PNL, ci şi de către fani înfocaţi ai acestui partid.

Haideţi să încercăm să analizăm, “la rece”, situaţia la care se ajunsese, “măsurile” ce puteau fi luate şi consecinţele. Deocamdată, situaţia este, aşa cum spuneam, evocînd “sportul minţii”, şahul, şi nu fotbalul, boxul ori încăierarea de mahala, este aceea în care regele negru este în poziţie de “pat”: nici n-a primit “`ah-mat”, nici nu se poate mişca fără a cădea în “pat” – dar, în acelaşi timp, jucătorul atacant, “Albul”, nu poate accepta remiza, întrucît viaţa politică nu e joc. Adică, trebuie rezolvată cît se poate de repede problema numirii de noi şefi la diverse instanţe etc. Întrucît, din cauza marilor noştri prieteni din UE, de la Bruxelles, adică “familia politică” a lui Băsescu, “popularii”, au schimbat regulile jocului pe parcursul partidei şi n-au recunoscut şah-mat-ul pe care i l-au dat lui Băsescu cei 7,4 milioane de alegători români, lui Băsescu i-au rămas în vîrful pixului toate posibilităţile de a încălca spiritul Constituţiei: poate USL, prin ministrul Justiţiei, să propună pe cine vrea, că Băsescu îl poate respinge. Şi mai trec 60 de zile, pînă să-şi dea avizul minunatul CSM, alcătuit pe sprînceană tot de Băsescu, acesta să respingă noul candidat – şi tot aşa, pînă pleacă Băsescu de la Cotroceni. Numai că, pînă atunci Justiţia trebuie să funcţioneze şi are nevoie de procurori, mai ales că foarte mulţi sînt puşi acolo cu delegaţie, pentru a fi mai uşor de şantajat de la Cotroceni.

Fiind vorba de o situaţie de “pat”, pentru ca partida să continue, trebuie ca “Albul” să facă nişte mişcări, să-l lase pe “Negru” să iasă din bîrlog, pentru a i se organiza o altă ambuscadă. Ce s-ar fi putut face? Să ne punem mai întîi o altă întrebare: Nu a fost, oare, Mona Pivniceru, ministru al Justiţiei, instalat de PNL, cea care a trimis-o, vara trecută, pe Codruţa Kövesi la UE? Mai mult: de ce, după demisia Monei Pivniceru, PNL nu a nominalizat – imediat – un alt ministru la Justiţie?! În privinţa legii după care se numesc magistraţii, amintesc celor care au uitat, ori n-au ştiut niciodată, că actuala lege a fost impusă în 2005, consfinţind posibilitatea ca magistraţii să fie propuşi de ministrul Justiţiei cu avizul doar consultativ al CSM şi confirmarea preşedintelui. Ministrul Justiţiei era Monica Macovei, dar impunerea legii s-a făcut prin asumarea răspunderii Guvernului -–guvern condus pe atunci de Călin Popescu Tăriceanu, preşedintele PNL. În baza acestei legi, agreate atunci de PNL, Băsescu şi-a instalat oamenii unde a vrut, făcînd din România de azi un stat terorizat de procurorii lui Băsescu. Iată că acum PNL – pe bună dreptate! – nu mai este de acord cu această lege, care a lăsat Justiţia pe mîna lui Băsescu. Iată că şi judecătorii se revoltă şi vor să fie independenţi. Cam tîrziu, aş zice. Adică, abia după ce USL a izbutit să preia guvernarea şi să demonteze regimul Băsescu (care, oricum nu mai stă mult la Cotroceni).

Ce ar fi putut face un ministru al Justiţiei (post care ar fi trebuit ocupat de PNL)? Ar fi putut face o mişcare pentru a-l scoate pe Băsescu din poziţia de “pat”, un compromis tactic. Oare de ce nimeni din PNL (şi nici alţi comentatori) nu discută acest compromis şi din perspectiva paşilor următori – adică din perspectiva ca viitorul ministru al Justiţiei să-şi ia în serios misiunea de administrator al Justiţiei? Şi, revenind la o întrebare, nu cumva refuzul PNL de a lua el însuşi taurul Justiţiei de coarne ascunde ceva? Ar putea ascunde rivalităţi între liderii “ministeriabili”. Dar, mai presus de toate, ar putea fi altceva: Antonescu trebuie să rămînă imaculat şi îmbătător parfumat, precum crinul, pentru marea bătălie electorală de anul viitor, pentru preşedinţie, un cavaler fără pată în lupta cu balaurul cel rău – oricare va fi acesta, în lipsa lui Băsescu.

De altfel, Ponta sugera, cu ironie, că el se va ocupa de munca pe care i-o impune guvernarea, cu orice risc, întrucît nu are în faţă, anul viitor, o campanie electorală. Aşadar: Ponta e rîndaşul urît, care face muncile murdare, iar Antonescu este conaşul frumos şi parfumat, care se pregăteşte de nuntă. Scrisesem eu ceva despre o partidă de dublu, la tenis, în care de o parte a fileului sînt Crin şi Victor, de cealaltă Traian, acesta avînd sprijinul arbitrului de la Bruxelles. Oricît ar fluiera fals arbitrul şi oricît de abil ar fenta Traian, trimiţînd mingi între cei doi, finalul partidei este absolut previzibil. Cel puţin pentru spectatorii de tenis, dacă nu şi pentru cei de fotbal şi box.