Credințe și obiceiuri din Joia Mare: Sfoara înnodată în timpul Deniei, leac pentru friguri

În ziua de Joimari, conform tradiției, se deschideau cerurile, iar sufletele morților se întorceau acasă, pentru a fi în preajma familiilor, de Sărbătoarea Învierii Domnului.

În zona Clujului, în satele de pe Valea Someșului, se îndătina ca în această zi să se pună „pomurile” pentru sufletele celor plecați în ultimul an din casa familiei și din vatra satului. Un vârf de pom roditor era încărcat cu fructe uscate, cu covrigi și turte în formă de pasăre, scăriță sau cruce. În acest pom se agăța o ulcică, un blid de lut și o lingură de lemn, ca cel plecat să se ospăteze, ca altădată, din roadele pământului. Pomul astfel împodobit era înfipt într-un colac mare, era dus la biserică și sfințit de preot. Apoi, toate ofrandele care împodobeau pomul erau oferite copiilor și celor săraci, pentru sufletele morților.

Seara, în Joia Mare, în sunet de toacă, oamenii participă la Denia celor 12 Evanghelii. În vechime, femeile luau de acasă un capăt de sfoară și, în timpul slujbei, după fiecare Evanghelie, făceau un nod, astfel că la final aveau înșirate 12 noduri. Și cu „această sfoară erau încinși copiii bolnavi de friguri sau femeile care nășteau greu”, spun oamenii satelor.

În multe zone, tot în această zi, se vopseau sau se încondeiau ouăle. Se întâlnesc anumite localități în care această practică avea loc doar în Vinerea Mare.

„Împcistrirea ouălor”, așa cum se spune acestei practici în unele părți ale Transilvaniei, începea încă de luni sau de marți, când femeile adunau plantele pentru a pregăti coloranții naturali. De cele mai multe ori, ouăle erau vopsite cu coji de ceapă, adunate pe tot parcursul Postului Mare. Astfel, se obținea o culoare maro–roșcat. Mai erau folosite scoarța de arin, sfecla roșie sau lemnul câinesc. În unele zone, pe ou se puneau diverse plante, care, după ce erau colorate și fierte, rămâneau cu modele vegetale, practică păstrată și astăzi.

Numeroase legende creștine din folclorul românesc leagă acest obicei al înroșirii ouălor de patimile Mântuitorului. Înduioșătoare este cea în care se spune că Maica Domnului a pus un coș cu ouă la picioarele crucii Mântuitorului și acestea s-au înroșit de sânge.

(Foto: Prinderea lui Iisus, pictură murală de Dimitrie Ispas, în biserica de lemn – monument istoric de sec. XVIII, din Tăuți/ Arhiva CJCPCT Cluj)

Grigore SÂMBOAN
consultant artistic CJCPCT Cluj