Crăciun fericit!

Decembrie vine în casele noastre cu cele mai frumoase sărbători ale anului. De Crăciun, tradiţiile familiei renasc, aducem în casă şi împodobim un brad minunat, adică tinereţea naturii, colindătorii vin să ne ureze sănătate şi belşug, iar pe masă se pun cele mai alese bucate făcute de gospodine neîntrecute în arta culinară.

Pentru a atrage binele asupra caselor lor, gospodinele ţin masa de Crăciun întinsă toată noaptea.

Singura localitate din ţara noastră în care bradul de Crăciun se împodobeşte chiar în ziua de 25 decembrie este Dumbrăviţa, din judeţul Braşov. Potrivit tradiţiei vechi, de două secole, Pomul de Crăciun, adus de vătafi, penaşi şi de feciorii care urmează să se însoare, rămâne în centrul comunei până după Bobotează.

***

Crăciunul a fost celebrat la 25 decembrie începând din secolul al V-lea, înlocuind sărbătoarea  Zeului Soare, Sol Invictus, a lui Mithra, eveniment care se desfăşura, în Imperiul Roman, concomitent cu Saturnaliile. Filosoful şi gramaticul roman Macrobius (c. 400 e.n.) considera, în descrierile sale privind Saturnaliile, că solstiţiul de iarnă configurează un monoteism solar, astfel încât Sol Invictus (Soarele Neînvins) contopeşte toate divinităţile într-una singură.

În epoca medievală, Clovis, primul rege al francilor, fondator al Dinastiei Merovingiene, a fost botezat creştin, în anul 496, în seara de Crăciun. La rândul său, Carol cel Mare (Charlemagne) (742-814), fondator al Imperiului Carolingian,  a fost încoronat  împărat,  de către papa Leon al III-lea, în anul 800, în ziua de Crăciun. şi Wilhelm Cuceritorul (1028 – 1087), duce de Normandia, a fost încoronat rege al Angliei, la 25 decembrie 1066, în Catedrala Westminster.

Creştinii ortodocşi români se pregătesc pentru Sărbătoarea de Crăciun prin postul de şase săptămâni, în timpul căruia nu se consumă carne, ouă şi lapte. Pe 20 decembrie, de Ignat, este sacrificat porcul crescut în ograda casei şi se pregătesc, într-un adevărat maraton gastronomic, tradiţionale bucate de Crăciun.

Creştinii ortodocşi de rit vechi sărbătoresc Crăciunul pe 7 ianuarie, după Calendarul Iulian, decalat cu 13 zile faţă de cel Gregorian.

Judeţul Cluj se mândreşte, din anul 2014, cu includerea în Patrimoniul UNESCO a „Colindului Junilor de la Mărişel” – cea mai mare comună din Europa, ca întindere, din păcate cu o mică densitate a populaţiei. De Crăciun, junii din Mărişel formează două cete, fiecare formată din 12 membri, în curtea bisericii. Conduşi de un staroste, care poartă căciulă de miel pe cap, feciorii  merg, timp de mai multe zile, din casă în casă pentru a colinda, împlinind, prin zgomote şi dans viguros, un ritual de purificare: spiritele rele sunt alungate din orice gospodărie. Tinerii sunt primiţi în toate casele şi serviţi cu bunătăţile culinare de Crăciun. În casele unde sunt fete de măritat, jocul şi cântecele invocă o însoţire, pentru Anul Nou care va începe în câteva zile.

Finlanda

“Declaraţia de Pace de Crăciun” face parte din tradiţia finlandezilor. Începând  cu anul 1300, în oraşul, Turku, fix la ora 12,00, era  citită această declaraţie.

În dimineata de Ajun se mănâncă  budincă de orez  cremoasă, servită caldă, cu scorţisoară şi alte mirodenii. Pentru Cina de Crăciun se pregăteşte peşte (hering şi cod), patiserie din cereale integrale, tarte cu prune, budincă de fructe, dar şi friptură de porc, ori şuncă, mereu cu morcovi sau alte legume, şi cu orez. Băutura tradiţională de Crăciun este glögg – vin fiert.  Joulupukki (Moş Crăciun) le împarte cadouri copiilor care îi cântă colinde. Cei mici îi urează Moşului „drum bun în restul lumii”.

Cum frigul este pătrunzător, ca peste tot în Nordul Europei, finlandezii nu ezită  să se bucure de aburii calzi ai saunei, după o masă de prânz uşoară, în Ajun.

Rusia

Postul dinaintea Crăciunului durează până apare pe cer prima stea, în seara de 7 ianuarie. La cină se serveşte Kutya, făcută  din cereale, miere şi seminţe de mac. În trecut, Pomul de Crăciun (Yolka) se împodobea cu fructe şi cu decoraţiuni făcute în casă, podoabele fiind foarte scumpe. Un personaj legendar, Babouschka, rătăceşte din casă în casă, în căutarea  Pruncului Iisus, pentru că nu i-a adăpostit pe Magii care îl căutau.

Italia

Mii de italieni se adună în Ajunul Crăciunului în Piaţa Sfântul Petru din Roma pentru a asculta oficiul religios de Crăciun şi discursul Suveranului Pontif.

Piaţa Novona din Roma se transformă, în fiecare decembrie, într-un târg gigant de Crăciun. Babbo Natale (Moş Crăciun) împarte, bucuros, daruri.

În fiecare an, pe 8 decembrie, în orice familie, este împodobit Bradul de Crăciun şi se aranjează “Presepe” (scena Naşterii Domnului). În sudul Italiei, cimpoieri şi cântăreţi la flaut, îmbrăcaţi în costume tradiţionale, în culori vii, veste din piele de oaie, ciorapi albi şi pelerine negre amuză trecătorii în pieţele oraşelor. Se joacă piese de teatru cu tema Naşterii Mântuitorului.

Italienii postesc înaintea Crăciunului. În seara de Ajun, membrii familiei se reunesc pentru cina sărbătorească pregătită cu fructe de mare şi dulciuri tradiţionale – panettone, panforte, pandoro, torrone, ori struffoli.  În nordul Italiei, masa de Crăciun se serveşte pe 25 decembrie, nu în Ajun, cu produse de carne savuroase, brânzeturi şi dulciuri.

Franţa

Oraşul Reims a fost locul în care a fost sărbătorit pentru prima dată Crăciunul în Franţa, în anul 496. Atunci Clovis, împreună cu cei 3.000 de luptători ai săi, a fost botezat, trecând astfel la creştinism.

Bradul de Crăciun a început să fie împodobit cu  mere, flori de hârtie şi panglici doar din  anul 1605 (Stratesburg a fost primul oraş care a adoptat acest obicei).  A devenit tradiţie în Franţa din anul 1837.

Numele “Noel” provine din expresia “les bonnes nouvelles” – “veştile bune”.

În anul 1962, a fost votată în Franţa o lege care prevede că tuturor scrisorilor trimise lui  Pere Noel  (Moş Crăciun)  trebuie să li se răspundă cu o carte poştală. Pentru a se conforma acestei legi, cadrele didactice trimit răvaşe de răspuns tuturor copiilor din şcoli care se adresează în scris lui Papa Noel.

În Ajunul de Crăciun e obiceiul de a se posti toată ziua.

Fiecare regiune franceză are propriile tradiţii culinare legate de Crăciun şi de Revelion, cu feluri de mâncare din curcan, clapon, găină, şi cu budincă albă. Bucatele sunt „stropite” cu soiuri alese de vinuri – Muscadet, Anjou, Sauterne sau Champagne. Deserturile tradiţionale de Crăciun sunt “Butucul lui Noel” – o prăjitură lunguiaţă din ciocolată cu castane, “Pâinea Calendeau” făcută  în sudul Franţei, din care se oferă o bucată unei persoane sărace, “Prăjitură regilor/magilor”, rotundă, tăiată în bucăţele care sunt împărţite de un copil ascuns sub masă, numit „micul rege” sau „copilul soare”. Cine găseşte bobul de fasole ascuns în prăjitură devine “rege’ sau “regină” şi îşi poate alege un partener.

Germania

În Germania,  este obiceiul de a arde un butuc în sobă sau în curte, toată noaptea de Crăciun, pentru a apăra casa de rele, în anul care vine. În Ajun, familia se reuneşte la cină. Tradiţia împodobirii bradului a început în Germania în secolul al XVI-lea. Obiceiul a fost preluat apoi în alte zone ale Europei, inclusiv în Transilvania.

 Anglia

Anticii druizi credeau că vâscul posedă puteri magice şi că aduce noroc şi prosperitate, alungând spiritele rele.

Austria

Cete de copii străbat străzile colindând pe la ferestre. Piaţa de Crăciun din Viena este atracţia principală a sărbătorilor, deşi Crăciunul este celebrat mai ales acasă, cu o masă festivă şi cadouri.

Suedia

Crăciunul se numeşte la suedezi  Jul.  Moş Crăciun este un pitic îmbrăcat în roşu, cu barbă albă, mare amator de orez cu lapte, tradiţionala mâncare suedeză de Crăciun. Cina din Ajun este pregătită cu şuncă, peşte şi fasole.  Rudele îşi fac  daruri. În vremuri de demult, ornamentele pentru brad erau făcute din lemn vopsit şi înfăţişau animale şi chipuri vesele de copii. Suedezii  descoperă surprizele de Crăciun într-un sac îngropat adânc în zăpadă.

Islanda

Sunt treisprezece Moş Crăciun în Islanda! Cu treisprezece zile înainte de Crăciun, primul Moş Crăciun coboară din munţi, ocoleşte fiecare casă şi apoi pune dulciuri în ghetuţele copiilor, în vreme ce aceştia dorm. Dacă au fost cuminţi, copiii primesc dulciuri, mandarine, lozuri în plic, iar dacă au fost răi, sunt recompensaţi cu un cartof. A doua zi, cel de-al doilea Moş vine în oraş şi tot aşa până la 25 decembrie, când primul Moş se întoarce la casa lui din munţi, pe 26 – cel de-al doilea. Totul identic, până pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie este numită şi „Al treisprezecelea’’ şi este considerată de islandezi ultima zi de Crăciun.

Olanda

Olandezii îl aşteaptă pe „Sinter Klaas’’, care vine pe un cal alb şi lasă daruri în saboţii de lemn.

Spania

Darurile de Crăciun sunt oferite de magi, care se deplasează în cortegii de curteni, cavaleri şi lăutari În  case există  iesle miniaturale care redau atmosfera Naşterii Domnului. Crăciunul este sărbătorit la 25 decembrie, dar darurile se dau pe 6 ianuarie, cu ocazia zilei celor Trei Regi („Reyes Magos’’).

Carmen FĂRCAŞIU