Corindatul junilor la Mărișel, obicei înscris în patrimoniul mondial UNESCO

În județul Cluj, în zona de munte, se mai păstrează una dintre cele mai frumoase tradiții din timpul sărbătorilor de iarnă, anume corindatul Junilor sau colindatul de ceată bărbătească, obicei înscris pe lista patrimoniului imaterial al umanității UNESCO. Obiceiul a fost reconstituit în acest an de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, care a realizat un film documentar-etnografic, cu implicarea Grupului tradițional „Mărișana” din Mărișel, a autorităților locale și a parohiei ortodoxe.

La Mărișel, cetele de colindători, alcătuite din câte opt-zece tineri, se formează la începutul  Postului Crăciunului, în fiecare cătun în parte. Tot atunci, fiecare ceată își alege un conducător. Numit taroste, acesta este ales după mai multe criterii, printre care experiența și abilitățile de lider. Tarostele are rolul de a veghea la buna comportare a tinerilor din ceată, pe toată perioada sărbătorilor, de a organiza repetițiile pentru colinde, să vorbească în numele cetei, să „grăiască” sau să „alduiască” colacul și să organizeze jocul. Pe lângă grăitor, se alege și o persoană denumită  cal, care poartă în desagi produsele primite, ca cinste, de la gazdele colindate.

 Pentru a învăța colinzile, junii se întâlnesc periodic la casa tarostelui. Apoi, în ajunul Crăciunului, se îmbracă în port popular, iar peste umărul drept își așază, în diagonală, o eșarfă tricoloră. La Mărișel, junii poartă căciulă din blană de miel, care, pe partea dreaptă, are prinsă „pana de jun”, compusă dintr-o crenguță de brad, o pană de păun, un fir de busuioc, un spic de grâu și o panglică tricoloră. „Această pană simbolizează puterea, bărbăția, frumusețea, norocul și bogăția”, aflăm de la profesorul Ioan Mariș, coordonatorul Grupului tradițional „Mărișana” din localitate.

După amiază, junii se adună la Casa conacului, unde se întâlnesc cu tarostele, calul și muzicanții. Casa conacului este o gospodărie cu șură mare, sau un alt spațiu unde poate fi organizat jocul satului, denumit aici „conac”. „Conacul” se organizează în a treia și a patra zi de Crăciun și aici participă toți sătenii care au primit junii.

De la casa conacului, în sănii trase de cai,  junii merg, pentru început, la biserică, unde sunt așteptați de preot, care  rostește o rugăciune și de la care primesc binecuvântarea de a colinda satul. La final, colindă în biserică, apoi trec pe la casa preotului, unde prezintă tot ceremonialul pentru prima oară.

Apoi, junii, însoțiți de muzicanți, încep colindatul și merg de la o casa la alta, pe jos. Umblă toată noaptea, și fiecare ceată de juni își alege un anumit traseu. Ceremonialul junilor cuprinde salutul tarostelui, corinda de intrare, corinda mesei, corinda fetei, tărostitul cinstei, jocul gazdei, corinda ușii și invitația la conac.

La Mărișel, când se ajunge la casa gazdei, tarostele este cel care salută și întreabă: „Gazde bune, primiți junii?” Apoi, după răspunsul afirmativ, se adresează junilor: „Ziceți, mă!”. Și se începe cu „corinda ușii” (la intrarea în casă)

„Veselește-te Domn bunu, flori dalbe de măr
Că vă vin și junii buni.
Junii buni a lui Crăciunu, flori dalbe de măr…”

Când se termină colinda, junii, însoțiți de muzicanți, intră în casă, se așază după masă și încep „corinda mesei”, fără nici un îndemn. La final, tarostele întreabă: „Jupâne gazdă, ai fată de corindat?”. Dacă răspunsul este afirmativ, tarostele întreabă: „Cum o cheamă?”. Apoi se adresează junilor: „Corindați-o pe Maria!”. Dacă răspunsul este negativ, atunci roagă  muzicanții să zică un joc. În acest moment, junii joacă toate fetele și nevestele din casă. Dacă într-o anumită gospodărie trăiește mama sau soacra tinerei neveste, aceasta este luată la joc de cel mai înalt dintre juni și se joacă „a cânepii”. Se credea că atât de înaltă va crește cânepa în gospodărie, cât de înalt este feciorul care joacă.

Aproape toate sărbătorile sunt însoțite, în satul românesc, de pâinea ritualică. Astfel, de Crăciun, alături de puterea cu care este învestit textul colindei, colacul reprezintă, în mod simbolic, dorința fiecărui gospodar de a avea roade bogate, înmulțirea vitelor, sănătate și alte asemenea. De aceea, pe masa încărcată cu mâncare și băutură destinată colindătorilor, colacul frumos împodobit nu lipsește niciodată. Colacul, ca bobul de grâu, devine „fața lui Hristos” sau „pelița lui Hristos”, așa cum este denumit în „mulțămita la colac” rostită de ceata de feciori în cadrul colindatului de Crăciun. Termenul de „peliță” are aici sensul de trup sau obraz, afirmă etnologul clujean Aurel Bodiu.

În desfășurarea datinei colindatului, primirea colacului reprezintă un moment foarte important, care se produce cu deosebită ceremonie, însoțită de urări, denumită „urarea, mulțumirea sau alduirea colacului”. Toți cei din casă, colindători și gazde, stau în picioare, iar conducătorul colindătorilor, numit la Mărișel „taroste”, mulțumește pentru colac, ridicându-l.

„…Jupânu’ gazdă bine s-o purtat
Șî pă noi ne-o așteptat
Cu mese-ntinse,
Cu lumini aprinse
Șî cu prima cinste
Un colac de grâu, mare șî frumos
Ca pelița lui Hristos.
Da nouă nu ni să pare că nu-i numa’ un colac de grâu, mare șî frumos
Ci că-i stogu’ jupânului gazdă cu tătu
Da nu-i, că de-ar hi, niciun bine nu ar hi, între noi, junii satului
Că de paie ne-am întebdica,
Cu pleava ne-am îneca
Șî numa bine n-am umbla….”

Astfel, la Mărișel, cinstea pe care junii o primesc pentru colindă este alcătuită dintr-un colac mare, un picior de porc, un blid de brânză, bani și țuică. Colacii primiți de la gazdă se pun pe „botele cu cioacă” și sunt purtați de la o casă la alta de juni, picioarele de porc și brânza se pun în desagi și sunt purtate de „cal”, banii sunt adunați de unul dintre feciori, numit casier, iar din țuică beau junii, trecând oiaga din mână în mână.

După acest moment, muzicanții mai ziceau un joc sau două, după care se corinda „a ușii” (la plecare). Tarostele mulțumește din nou și invită gazdele la conac (joc).

În prima zi de Crăciun, la amiază, toate cetele de juni se adună la biserică. După slujbă prezintă în fața preotului și a credincioșilor o colindă, diferită de cele din ritualul obișnuit, denumită și verș. Apoi, în fața bisericii, acompaniați fiecare de muzicanți, junii joacă fetele din sat. Este o competiție în urma căreia fiecare ceată primește din parte participanților o ierarhizare în ceea ce privește calitatea verșului corindat sau a muzicanților.

Colindatul continuă, apoi, până în a treia zi de Crăciun, dimineața. A treia zi, seara, începe conacul, adică jocul satului, care ține două zile și două nopți, cu mici întreruperi. La conac participă toți sătenii care au primit junii și care sunt serviți cu țuică, sarmale, brânză, alături de colacii primiți de juni din fiecare gospodărie. Așadar, cinstea primită se întoarce în mare parte spre cei care au oferit-o, mai puțin banii cu care sunt plătiți muzicanții.

„Colindatul de ceată bărbătească” sau „coridatul junilor” a fost inclus în anul 2014 în Patrimoniul Cultural Imaterial UNESCO. Este singurul obicei românesc din perioada Sărbătorilor de iarnă înscris pe lista UNESCO. Filmul documentar-etnografic ce prezintă acest obicei din zona de munte a județului Cluj  poate fi vizualizat pe canalul de Youtube Tradiții clujene.

GRIGORE SÂMBOAN
consultant artistic, CJCPCT Cluj