Corespondenţă din Freiburg: Băsism şi minciună

Multe din năravurile băsismului au făcut şi mai fac încă o casă bună cu minciuna. Unele din aceste năravuri – obrăznicie, demagogie, slugărnicie ş.a. – parcă nici nu pot fi concepute fără minciună. De fapt, în unele cazuri parcă nici nu mai ştii dacă un anume nărav vine din minciună sau dacă, invers, minciuna s-a născut şi se naşte din el.

Pentru a fi sinceri şi pentru a nu ne uita istoria recentă, să ne aducem aminte că domnul Băsescu şi-a asigurat drumul spre Cotroceni cu o mare mică minciună. Este vorba despre minciuna că “se fură cu calculatorul”. Era la alegerile prezidenţiale din 2004. Erau alegerile cu care au început anii nenorocirilor noastre. Erau alegerile în care ne-au pus în spinare crucea băsismului, cruce de care abia acum realizăm cît de greu este să ne scăpăm. Cu alegerile din 2004 a început Golgota pătimirilor noastre politice. Pentru a ne scăpa de Ceauşescu ne-au ajutat alţii, ne-au adus chibriturile declanşării revoluţiei. De Băsescu, după cum se pare, trebuie să ne scăpăm singuri. Pentru aceasta avem nevoie de un pic de răbdare şi de multă înţelepciune politică.

Despre minciuna începuturilor să mai zicem un singur lucru. Să zicem că ea s-a făcut după regula: hoţul strigă hoţii. Băsescu a furat el însuşi tocmai prin minciuna că cineva îl fură.

Cea de a doua minciună de începuturi a fost aceea făcută cu mîna pe Biblie. A fost jurămîntul că va apăra, printre altele, litera şi spiritul Constituţiei. El ştia bine că n-o va respecta. Ştia bine că o va încălca cu prima ocazie. El ştia bine că nu-i stă în fire să n-o încalce. Că nu-i stă în fire sau în năravuri să se împiedice el de aşa ceva cînd va fi vorba de vreuna din ambiţiile sale politice. Astăzi ştim că “iubitul” nostru preşedinte şi-a încălcat jurămîntul de zeci, dacă nu cumva de sute de ori.

O altă minciună făcută tot sub jurămînt, deci tot cu mîna pe Biblie, a fost aceea legată de lovirea sau nelovirea copilului. Răspunsul domnului Băsescu a fost, după cum de pe acum se ştie, că nu l-a lovit cu “pumnul”. Dar nu asta era întrebarea. Întrebarea de fapt era doar dacă l-a lovit sau nu. Moderatorul ar fi trebuit să revină la întrebare, să i se spună că răspunsul dat evită esenţa întrebării. Ar fi trebuit să mai întrebe: dar altfel l-aţi lovit? Or, domnul Turcescu, de pe atunci mare băsist, a vrut ca domnul Băsescu să apară că, în povestea cu copilul, este curat ca lacrima.

Astăzi ştim că domnul Băsescu a minţit de zeci, dacă nu cumva de sute de ori. În etica domniei sale şi minciuna-i vorbă. A minţit de adevăratelea cînd a zis că va demisiona în 5 minute, ştiind bine că nu va demisiona. A minţit cînd ne-a spus că la noi nu va fi criză, ştiind că peste două zile va trebui să ne spună altceva. A minţit cînd ne-a zis că nu vom avea nevoie de măsuri de austeritate, ca… Ne-a minţit cînd ne-a spus că pleacă pe mare ca acum să ne spună că-i providenţial şi că nu va mai pleca. A minţit atunci cînd urla pe toate canalele că sînt ameninţate instituţiile statului şi regulile statului de drept. A urlat aşa de tare, că s-a auzit pînă la Bruxelles. A minţit atunci cînd a zis că nu vor fi reduse salariile şi pensiile ca a doua zi să ne anunţe acel faimos 25%.

De atîtea ori a minţit acest neisprăvit de preşedinte, încît mă mir că unii îl mai pot lua în seamă. Pe spusele lui nu te poţi duce nici pînă la…Ar fi timpul să nu mai fie chiar aşa de mult băgat în seamă. Ar trebui pur şi simplu ignorat. Antena 3 ar trebui să nu-l mai cultive criticîndu-l. Să nu ni-l mai arate de o mie de ori pe zi.

Ultima mare minciună, aş zice eu, este aceea cu coabitarea. Cu cine să coabitezi? Cu cel care azi zice una şi imediat alta? Preşedintele ştia bine că va încălca prevederile hîrtiei imediat ce ea va fi semnată. Mă mir că domnul Ponta s-a lăsat prins în plasa coabitării. Sînt sigur că a făcut-o din serioase motive politice. Hîrtia cu coabitarea oricum ar fi ajuns la Bruxelles. Mai bine că a ajuns semnată. Dacă se ducea nesemnată, ar fi fost un punct în favoarea celui cu jalba. Media cred că ar trebui să fie mai dreaptă şi mai nuanţată cu privire la mult comentata semnătură. Trebuie să înţelem politic semnătura. A o comenta doar jurnalistic înseamnă a înţelege puţin din tainele vieţii politice.

De la domnul Băsescu năravul sau obiceiul minciunii s-a extins şi pe la cei din apropierea lui. Cu multă dezinvoltură, în cazul minciunilor s-a angajat domnul Boc. Poate nu chiar aşa de vocal, în jurul lui au mai cîntat Udrea, Blaga, Videanu, Preda, Macovei ş.a. Au mai cîntat toţi cei din jurul PDL.

Pe vremuri, Alexandru Vlahuţă a scris o poezie întitulată “Minciuna stă cu regele la masă”. Acuma, după ce am trăit atîta minciună, dacă ar mai fi Vlahuţă printre noi, oare cîtă poezie ar fi scris?

Ion IRIMIE