Corespondenţă din Freiburg: Băsescu şi boborul

– continuare –
B: După păhărelele astea de whisky o să meargă mai bine şi întrebările şi răspunsurile.
C: Eu vreau să vă întreb cîte ceva despre povestea cu suspendarea.
B: Da, da, au vrut să mă suspende.
C: Şi de ce, mă rog?
B: Mi-au zis că n-am respectat Constituţia.
C: Şi aţi respectat-o?
B: Da de unde. Cum s-o respect? Am încălcat-o de zeci de ori. Nu mă puteam eu împiedica într-un ciot de Constitiţie. Şi apoi: Constituţia nu era bună. Era făcută pentru preşedinţii arbitri şi nu pentru unul jucător.
C: Şi cum de n-a reuşit suspendarea?
B: N-a reuşit pentru că am minţit şi am strigat. Am minţit că USL-ul vrea să facă lovitură de stat, că vrea să-mi ia justiţia, că atacă ordinea statului de drept. Ba am minţit şi că vor să rupă ţara de Europa şi s-o ducă spre răsărit. Şi am urlat aşa de tare că s-a auzit pînă la Bruxelles şi Berlin.
C: Şi acest strigăt v-a ajutat la ceva?
B: Foarte mult. Pe baza lui cei de la Bruxelles şi Berlin i-au făcut cu degetul USL-ului şi i-au zis că mai încet cu suspendarea.
C: Dar era vorba de referendum. Cu el cum v-aţi descurcat?
B: Tot cu boborul. Mai ales cu boborul din PDL şi UDMR, bobor care nu s-a dus la vot.
C: Dar de ce într-o zi i-aţi boborului să meargă la vot şi a doua zi să nu meargă?
B: Păi, dacă se ducea se făcea prezenţa 50% şi atunci … am avut mare, mare noroc şi cu boborenii de la Curtea Constituţională. Ei trebuiau să judece şi să dea ultimul verdict. Dar cei din bobor n-au judecat, au votat pur şi simplu aşa cum i-am butonat eu. Nu de aici, că de la altă masă.
C: Dar aţi văzut că s-a dus foarte multă lume la vot. Aproape de 50%. De ce nu v-aţi gîndit la o demisie? Să vrei să rămîi preşedinte cînd atîtea milioane nu te mai vor îi destul de ruşinos?
B: Să demisionez? Şi cu boala mea de putere ce să fac? Pe cine să mai mint şi pe cine să mai prostesc?
C: Şi cu partidul care v-a ajutat la referendum ce s-a întîmplat? Dimineaţa i-aţi făcut o mare declaraţie de iubire şi seara gata, seara i-aţi zis adio. De ce v-aţi supărat pe el?
B: M-am supărat pentru că n-au vrut s-o aleagă pe boboriţa mea.
C: Chiar aşa mare supărare pentru o boboriţă?
B: Da, dar era preferata.
C: Am auzit că mai nou umblaţi pe la o mişcare care-şi zice Mişcarea Populară. Asta de cine ţine? De bobor suu de popor?
B: Ţine de bobor. Cum să ţină de popor? Acolo sînt toţi consilierii mei, consilieri pe care-i plătesc foarte bine. Ei nu pot fi decît bobobreni.
C: Dar mai este o mişcare la care-i zice “civică”. Pe la ea nu vă duceţi?
B: Nu. Pe acolo-i Ungureanu. Am vrut să fac ceva din el dar n-am avut cu ce. Nu-i mare lucru de capul lui.
C: Dar mai este un partid care se cheamă cam comic PP DD. Pe la acesta vă duceţi?
B: Nu. Nu mă duc. Aceştia nu sînt nici popor şi nici bobor. Sînt doar cei care înca o caută….  ?????
C: Da, dar au ajuns în Parlament.
B: Pînă acum au căutat-o în pădure, acum o caută în Parlament. Nu-i mare lucru de capul lor. Şi eu am minţit şi am înnebunit oamenii, dar aceştia sînt şi mai şi.
C: Am auzit că l-aţi “reconsiderat” pe Ponta. Mai ieri, alaltăieri era “porc” era …. ????? iar acum?
B: Să fiu sincer? Cu Ponta vreau să fac ultima încercare de a sparge USL-ul. O încercare disperată. Din încercarea cu Koveşi n-a ieşit decît o fisură. Acum îi întind lui Ponta undiţa Cotroceniului. Dacă va prinde momeala, gata cu USL-ul, gata cu Antonescu.
C: Dar de ce vă este atît de frică de Antonescu?
B: Mi-e frică ca de dracul. Dacă ajunge el la Cotroceni trebuie să-mi caut ceva vapor şi s-o întind pe mare.
C: Dacă lucrurile stau aşa, atunci….????? mă pricep şi eu la politică, v-aş zice să încercaţi de pe acum să vă faceţi rost de vapor. USL-ul nu se va rupe şi Antonescu nu are contracandidat la preşedinţie.
B: Vom vedea.
C: Dar să ne întoarcem la povestea cu boborul. Pînă la urmă cine-i popor şi cine-i bobor? Care ar fi deosebirea esenţială?
B: Bobor sînt cei care sînt de partea mea, iar popor cei care sînt împotriva mea. Boborul încă doarme, poporul s-a trezit.
C: Aşaa! Acum am înţeles. Am înţeles perfect. Eu vă mulţumesc pentru răbdare şi mai ales pentru sinceritate.
B: Că bine zici. Sinceritate. Mie îmi place să mint dar de data aceasta parcă m-a prins un ceas de sinceritate. Dar dacă ai înţeles îi foarte bine. Hai să mai bem un păhărel de whisky şi să ne zicem la revedere.
După un aşa dialog şi după un aşa final ce s-ar mai putea scrie? Nimic, dar absolut nimic.
Ion Irimie