Contribuţiile sociale din “salariul românesc”, mai mari decît media mondială

Companiile din România plătesc 23% din salariul angajaţilor sub formă de contribuţii sociale, cu peste 10% mai mult decît media la nivel mondial, de 20,5% din salariu.

Un studiu realizat de compania internaţională de contabilitate şi consultanţă UHY Audit CD arată că România are unele dintre cele mai ridicate taxe şi costuri obligatorii cu asigurările dintre toate ţările care au făcut obiectul studiului, plătind în medie 6.930 dolari pentru un salariu de 30.000 dolari pe an, mai mult decît în alte state est-europene membre ale Uniunii Europene. Astfel, în Croaţia şi Polonia costurile cu angajaţi similari sînt de 17,2% şi 20,7% din salariu, arată compania.
Totuşi, există o scădere de peste o treime, de la 35,3% în 2012 la 23,1%, a sumei pe care societăţile din România trebuie să o plătească în plus faţă de salariile angajaţilor, sub forma contribuţiilor salariale. „A existat o scădere încurajatoare a procentului de contribuţii salariale pe care trebuie să le plătească angajatorii din România, însă mai sînt multe de făcut. În caz contrar, Guvernul României riscă să submineze creşterea atît de necesară dacă va continua să descurajeze crearea de locuri de muncă şi să sufoce salariile cu contribuţii salariale uriaşe. Într-o perioadă în care economia globală abia începe să se însănătoşească iar redresarea în multe ţări este în continuare foarte fragilă, acest lucru este mai important ca oricînd”, se spune în studiu.
Din 2012, costurile companiilor cu contribuţiile s-au redus de la 21,6% la 20,5% la nivel mondial, iar astfel de costuri salariale proporţional ridicate ar putea pune în pericol crearea de locuri de muncă şi creşterea veniturilor reale. Pe de altă parte, multe ţări încearcă să combată şomajul şi să minimizeze impactul acestuia asupra bugetelor de asigurări sociale, prin oferirea de stimulente angajatorilor pentru crearea de noi locuri de muncă. Acestea se adresează adesea unor grupuri specifice, precum şomerii sau cei aflaţi la început de carieră. Însă, deşi guvernele recunosc logica reducerii contribuţiilor salariale, multe se tem că nu îşi pot permite reduceri ale tuturor taxelor, mai ales avînd în vedere costurile asociate cu îmbătrînirea populaţiei. „De exemplu, Guvernul României subvenţionează companiile să angajeze anumite grupuri de şomeri, inclusiv adulţi cu vîrsta de peste 45 de ani sau părinţi care sînt singurii întreţinători în familiile monoparentale. Chiar şi angajatorii din Marea Britanie plătesc acum mai puţin asigurări naţionale pentru angajaţii sub 21 de ani, începînd cu 2015”, se arată în analiză.