Conferinţa Ramsar de la Bucureşti a marcat o noutate

The Guardian

A 11-a Conferinţă a Părţilor la Convenţia Ramsar privind zonele umede de importanţă internaţională (COP11) de la Bucureşti, din intervalul 6-13 iulie, prezintă ceva diferit, un lucru pe care delegaţii nu l-au mai văzut chiar cu patru ani în urmă, la ultima reuniune – interesul şi participarea sectorului privat.

Cooperarea dintre World Wide Fund (WWF) şi Coca-Cola pentru a proteja Dunărea este un exemplu al modului în care obiective diferite pot conduce la colaborare. După Rio +20, multe dezbateri par să se reia din punctul în care au rămas în urmă cu trei săptămîni. Ceea ce i-a adus la Bucureşti este o convenţie puţin cunoscută privind un subiect de multe ori trecut cu vederea.

Ramsar, Convenţia asupra zonelor umede de importanţă internaţională, este singurul tratat de mediu global, care se ocupă de un ecosistem special – sursele esenţiale de apă dulce care sprijină viaţa pe Pămînt.

Convenţia Ramsar este în al 40-lea an al său iar Conferinţa Părţilor la Convenţia Ramsar privind zonele umede de importanţă internaţională (COP11) de la Bucureşti este a 11-a reuniune de acest fel a celor 162 de ţări membre. În patru decenii, aceste ţări au desemnat peste 2.000 de situri Ramsar, care acoperă circa 193 de milioane de hectare. Munca fermă de consolidare a convenţiei continuă la această conferinţă, dar există ceva diferit legat de acest eveniment. Este vorba de interesul şi participarea sectorului privat.

Deşi încă depăşită cu mult de numărul reprezentanţilor sectorului public, o avangardă corporativă, care include nume sonore precum Coca-Cola, Lafarge, Danone, P & G şi GE, a venit să împărtăşească îngrijorarea cu privire la gestionarea apei şi interesul şi experienţa sa în sprijinirea ameliorării ei. La simpozionul pe tema “Afacerile, Apa şi Zonele umede”, organizat de Ramsar, WWF şi Comisia Internaţională pentru Protecţia Fluviului Dunăre, membri ai comunităţilor de afaceri şi pentru conservare şi reglementare au vorbit deschis despre obiectivele gestionării apei dulci, despre cum pot contribui la atingerea acestor obiective şi ce doresc ca ceilalţi să facă.

Dunărea oferă un exemplu de cum obiective diferite pot motiva cooperarea. Obiectivul WWF este de a vedea un ecosistem sănătos, care sprijină biodiversitatea, printre care şi sturionii emblematici Beluga şi varietatea mare de păsări. Coca-Cola este mai preocupată de cantitatea şi calitatea apei de care are nevoie pentru a-şi produce băuturile şi a menţine o imagine pozitivă a brandului. Aceste obiective se suprapun în ceea ce Ulrike Sapiro, directorul de sustenabilitate a mediului pentru Coca-Cola Europa, a numit “joncţiunea dulce”.

Motivaţia Coca-Cola pentru angajamentul privind problemele de gestionare a apei merge cu mult dincolo de filantropia corporativă sau responsabilitatea socială. Este o problemă de afaceri de bază.

Simpozionul a subliniat faptul că majoritatea companiilor nu se află încă la masa discuţiilor – inclusiv multe dintre cele care sînt cele mai relevante pentru abordarea gestionării apei în bazinul Dunării. Companiile înţeleg că administrarea apei este direct legată de licenţa de funcţionare. Lafarge, compania din domeniul agregatelor şi cimentului, participă la discuţiile privind gestionarea apei, deoarece produsele sale au nevoie de apă. S-a angajat în reabilitare, deoarece activitatea sa viitoare depinde de acceptarea de către public a extracţiei resurselor.