Condens

O expresie consacrată: „animal politic”.

Fiecare, în funcție de partea pe care unge felia de pâine, va închipui un animal și va acționa în consecință. Niciodată o lebădă nu a fost înjurată, dar nici nu cred că s-a spus prea des „ești frumoasă ca o lebădă”, poate o aluzie la muțenia acesteia, care muțenie, în căsnicie este doar un vis frumos. Am întâlnit o lebădă bondoacă, fără gât, cu niște glezne groase, care nu trecea pe ape, ci tulbura apele, producea curenți turbionari, și, oroare!, era răgușită ca un căprar făcând instrucție cu niște filologi.

Cel mai simplu, chiar și pentru o imaginație odihnită, este asimilarea animalului politic cu porcul. Aici nu te mai poți înșela, nici discuta despre variante, unele circumstanțiale.

Vă propun un joc: dați întâlnire lebedei cu porcul. Unde se întâlnesc, în natură, într-un coteț, lângă lac, ce își povestesc, ce tandrețuri își permit. Veți constata că este mai simplu să faceți plauzibile jocul și întâlnirea, decât dacă ar trebui să se întâlnească porcu’ de… cu lebăda aia crăcănată…

*

M-am uitat câteva minute la A3, la prestația Oanei Zamfir, și mi s-a accentuat o stare de tristețe, care nu a apucat să se închege într-un sentiment: atâta ură, atâta furie șampanizată mereu, dând pe-afară, inflexibilitate neagră, plăcerea umed-mazochistă de a prevesti apocalipse curente. De ani de zile, neschimbată în tăiș și ascuțiș, măcar o încercare măcar de a zâmbi, ni-mic.

Și un dispreț total și manifest, față de inteligența telespectatorului, față de libertatea de a gândi variante, alternative. Și uneori o schimonoseală verbală, cu pretenții de umor. A apărut și Radu Tudor. Și după primele cuvinte, curgându-i verzi pe bărbie, pe sub mască, am renunțat la a-i mai vedea în auzul ultragiat.

*

Alt guvern?

Aceeași realitate: malaxorul pandemiei, buget în greva foamei, lipsă de curaj în a da un pumn de KO în plexul nedreptății sociale: salarii și pensii nesimțite, sporuri halucinante și obrăznicie de curve (spor de calculator la barosani, spor de praf în vârf de munte), incompetenți la decizie, dosare fundamentale alunecate până în prescripție, angajări în supra-numerar, făcând din bula birocrației administrative, balon stratosferic, un învățământ repetent, o sănătate cu boli rușinoase, moștenite și perpetuate, dar și o fără de precedent umilire și jignire a corpului medical, nesancționată, radioul și televiziunea, publice, ducând cafeaua la patul foștilor, un parlament dormind cu nasul în fund, spre deosebire de cealaltă majoritate parlamentară care le-a pus în cârcă, celor de la putere cât să rupă oasele, dar oasele poporului. Mahalaua politică umblând bezmetică pe străzi, îndemnând la nesupunere civică, în dispreț răgit cu paharul în mână, la adresa Istoriei naționale, jeg moral cu crustă. Ce face coaliția de la putere? Privește ușor amuzată adevărul, și hărnicește, zilnic, cu aspiratorul pe deasupra, dar nu duce afară gunoiul puturos de sub covor.

Emoția, de aceea, este mare și justificată: pesediștii pregătesc sâmbra lupilor…