Colindul Episcopului Iuliu Hossu, fericit martir

Postul Crăciunului începe marți, 15 noiembrie 2022, în Biserica de rit bizantin. Nou timp al colindului, al cântecului de pace, de leagăn pentru Copilul Isus nou-născut, stă să vină. El sosește și cu povești de Crăciun – istorisiri, la ceas de seară, în jurul vetrei, la lampă; când doar șuierul vântului afară spulberă în răstimp noianul amintirilor; dar ele revin, și rămân, adăpostite în taina Crăciunului.

O astfel de poveste istorisește Fericitul Arhiereu Iuliu Hossu, episcop martir, în cartea memoriilor, despre începutul unui drum, cel al detenției pentru credință. În toamna lui 1948 (28/29 octombrie), împreună cu ceilalți episcopi greco-catolici fuseseră arestați și duși, în arest preventiv, la vila patriarhală de la Dragoslavele. Despre acest moment își amintește. Să-l ascultăm, să-i primim colindul, să fie cel dintâi ce ne colindă:

„Vie, Doamne, a Ta primăvară dalbă, revarsă lumina harului peste noi, pe calea care ne așteaptă; în lumina Ta vom vedea lumina, pe Tine totdeauna și aceasta ne ajunge nouă. „Mâi cu noi, Doamne, că ziua se apleacă” (Lc 24,29).

Dimineață pleacă patriarhul cu însoțitorii săi nelipsiți, (…) și astfel rămânem numai noi, cu Monitorul Oficial din 2 Decemvrie 1948, cu nr. 281, conținând Decretul fărădelege 358/1948, și cu corpul de pază armată. Pentru mine, ziua de 4 XII este memorabilă pentru că, după stilul vechi, în 1917, în această zi, se sărbătorea Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, când din mila Domnului am fost consacrat episcop, eu, nevrednicul; laud și preamăresc pe Domnul și cu smerenie mulțumesc și cerșesc puterea harului ceresc.

Îndată după plecarea patriarhului, ne-am adunat împreună cu toții și am chibzuit asupra memoriului ce urma a se trimite guvernului și s-a pregătit documentat, arătând netemeinicia de drept a decretului și anticonstituționalitatea lui și cerând să se revoce Decretul nr. 358/1948, redându-se Bisericii Greco-Catolice libertatea de organizare și funcționare. Memoriul, iscălit de Dr. Alexandru Rusu, episcopul Maramureșului, Dr. Iuliu Hossu, episcopul de Cluj-Gherla, Dr. Ioan Suciu, episcop, administrator apostolic al arhidiecezei de Alba Iulia și Făgăraș, Ioan Bălan, episcopul Lugojului, Dr. Vasile Aftene, episcop auxiliar al mitropoliei Blajului, a fost înaintat Onoratului Guvern prin comandantul locotenent al corpului de gardă. Memoriul a fost datat: Dragoslavele (din detențiune), la 10 Decemvrie 1948. Memoriul a fost în asentimentul deplin al seniorului nostru Dr. Valeriu T. Frențiu, episcop de Oradea Mare, dar n-a putut fi iscălit de el, fiind în spitalul din Rucăr, unde nu putea fi trimis în datele împrejurări. După înaintarea lui, n-am mai primit nici un răspuns, nici până în ziua de azi.

Notez aici că Memoriul a ajuns la cei în drept. (…)

24 XII, Ajunul Crăciunului; Nașterea Domnului Isus am sărbătorit-o împreună, colindând după strămoșească datină, cântăreți: P.S. Bălan al Lugojului și P.S. Aftene, episcop auxiliar al sfintei mitropolii a Blajului. Eu cunoșteam textul unei colinde de pe Câmpia Ardealului, cum am informat, cu o duioasă melodie. Așa cum am putut, le-am fredonat-o fraților cântăreți, care au prins-o bine. Din primul moment când o auzisem prima dată acasă, mi-a mers la suflet și cu mare emoție o ascultam în lungul șir al anilor, ca episcop; aflându-mi slăbiciunea, cu ea încununau colinzile și la catedrală și la reședință, unde se perindau colindătorii tuturor instituțiilor noastre scumpe: de la școlile primare, până la universitari, opera și teatrul național, țărani și intelectuali, ba și din satele vecine: Baciu, Suceag, cartierul Iris și tot Mănășturul; de la ora 5 d. m., până pe la 11 noaptea, neîntrerupt. Pentru că mi-a fost atât de scumpă și izvor de atâta emoție sufletească, doresc s-o las aici, să fie scumpilor mei preoți și credincioși și urmașilor lor de amintire a emoțiilor sufletești și a mângâierilor sorbite din ea și la Dragoslavele, și apoi în toate zilele în cursul căii crucii de care ne-am învrednicit:

Când încă prunc era Isus, / în grădiniță El și-a pus / un trandafir, cu gând curat, / să aibă flori de-ncununat; // Când trandafirul înflorea, / ai Iudei prunci se năpustea / asupra florilor, cu zor, / și au prădat podoaba lor; // Cunună vrei, cunună vrei, / Strigat-a ceata de mișei, / și totuși spinii mi-au rămas, / răspunde Isus cu blându-i glas; // Atunci, cu creanga spinului, / încununat-au fruntea Lui, / și-n loc de trandafiri frumoși / curgea pe frunte sânge roș.

Acesta-i textul colindei aflată, răsărită din poporul scump. La Dragoslavele m-am cugetat să adaug la sfârșit o Doxologie proprie, în acest verset: Isuse, Doamne, prunc ceresc, / toți îngerii te preamăresc, / primește și al nostru cânt, / trimite pace pe pământ. Cu această colindă am coborât noi cei trei de la etaj, la frații iubiți de la parter și le-am colindat, și au colindat frumos frații mei, iar eu, sărmanul, am secundat cum am putut și numai că am început să plâng, cum de atâtea ori pățesc copiii; și era bine, căci copii colindători eram noi atunci.

Scumpii noștri frați, în loc de covrigi ne-au dat câteva bomboane din mica rezervă ce aveau și câteva vitamine ce avea fratele Ionel primite din afară. Așa a fost prăznuit Ajunul Crăciunului 1948, primul pe calea aleasă a Domnului Isus, născut în peșteră și culcat în iesle, pentru noi și-a noastră mântuire, pentru a lumii mântuire, așezată în pace, între oameni bunăvoire…” (fragment din Memoriile Cardinalului Iuliu Hossu)

V.S.