Codul păcălelii fiscale

Cred că este clar pentru toată lumea că recenta prostie botezată “revoluţia fiscală” este, până la urmă, doar o bulversare economică de care nimeni nu are nevoie, şi că cel puţin două dintre prevederile aiurelii cu pricina sunt absolut cretine.
Trecerea contribuţiilor de la angajator la angajat se va solda cu o creştere salarială infimă – chiar genialul ministru de Finanţe a recunoscut că la un salariu mediu pe economie creşterea este de 2 (doi) lei – dar şi asta numai în cazul în care angajatorul privat va avea bunăvoinţa de a majora salariul brut al angajatului cu 22,5%.
De-a dreptul ridicol este că unor categorii de salariaţi – cei din IT şi persoanele cu handicap – reducerea impozitului de la 16 la 10% nu le va folosi chiar cu nimic, şi asta pentru simplul fapt că sunt scutite de impozit. Dimpotrivă, salariul net le va scădea chiar dacă angajatorul le va majora “brutul” cu procentul corespunzător al contribuţiilor sociale. Ca să câştige tot ca până acum, ar trebui ca patronii să le mărească salariul cu mai mult decât cu atâta.
Ce-i drept, datorită prezumtivei majorări a salariului brut va creşte şi contribuţia la pensie şi astfel, teoretic, cel puţin, pensiile ar fi mai mari. Mă rog, dacă mai apucăm să ajungem la pensie.
După câte îmi pot da seama, toată această tevatură are de-a face nu cu eficienţa economică, reducerea birocraţiei sau grija faţă de cetăţeni, ci doar cu promisiunea electorală a actualilor guvernanţi de a creşte salariul brut al bugetarilor cu 25%. Acum, după ce contribuţiile sociale vor creşte cu 22,5%, din toată majorarea asta, bugetarii vor rămâne cu un plus de 2,5%. O samă de nimica. Păcăleală în toată regula. Nici nu e de mirare că s-au enervat sindicatele, inclusiv cele ale bugetarilor, aşa cum a făcut şi Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici, care a anunţat că se va alătura tuturor acţiunilor de protest organizate de confederaţiile sindicale.
O altă zăpăceală este majorarea pragului de venit de la 500.000 la 1 milion de euro pentru care firmele plătesc impozit nu pe profit, ci pe cifra de afaceri. Dacă nu li se va da posibilitatea, ca şi până acum, de a opta între cele două modalităţi de impozitare, o mulţime de IMM-uri vor trage obloanele şi vor pune lacăt pe uşă. Evident, dacă vor mai avea bani de lacăt. Şi asta pentru că o grămadă de firme lucrează cu profit minim sau chiar zero: abia îşi pot plăti cheltuielile şi salariile. Dar, pe astea le achită şi, de bine de rău, oamenii au din ce trăi. Dar, dacă vor trebui să plătească impozit pe cifra de afaceri n-or să aibă din ce, şi onor guvernanţii se vor alege, în loc de venituri suplimentare la buget, doar cu o sumedenie de şomeri. Care, desigur, vor beneficia de indemnizaţie de şomaj.
Să mai amintim doar că orice modificare a Codului fiscal trebuie anunţată cu cel puţin 6 luni înainte, pentru ca firmele să se poată pregăti pentru ce le aşteaptă. Şi din câte îmi dau eu seama, până la 1 ianuarie 2018, când ar trebui să intre în vigoare ce ne-au pregătit guvernanţii, nici măcar două luni nu mai sunt.
Ce ar mai fi de spus? Multe, dar nu pot spune tot ce gândesc, pentru că în ziarul ăsta nu se pot publica înjurături.
Viorel DĂDULESCU