Clujul poeţilor

Evenimentul central al Festivalului de carte „Transilvania”, organizat de Asociaţia culturală Eikon, care s-a consumat în oraşul nostru între 19 şi 23 iunie a.c., a fost marcat de lansarea antologiei de poezie „Clujul Poeţilor”, realizată de poetul Horia Bădescu. Acesta a pus la îndemîna iubitorilor de poezie o carte de o frumuseţe şi o eleganţă aparte, tipărită în cele mai excelente condiţii: o hîrtie de lux, o paginaţie superbă, o ilustraţie pe măsură, cu fotografii ale grupului „Love Cluj”, o selecţie de mare rafinament. A găsit de cuviinţă să prefaţeze textele poetice cu unul dintre cele mai frumoase omagii lirice aduse Clujului, poezia Poeţii Clujului de Teofil Răchiţeanu, prin care sînt omagiate acele „Suflete-flăcări ce nicicînd nu se sting”, acele condeie miruite cu har care au dăruit Clujului fascinaţia visului şi a perenităţii. Dincolo de această inspirată prefaţă, poeţii Clujului sînt plasaţi în ordine alfabetică, de la Lucian Blaga la Andrei Zanca şi Jean-Luc Wauthier. Sînt antologaţi aici 73 de poeţi români şi 10 poeţi străini, italieni, belgieni, francezi, irlandezi-americani, care trecînd prin oraşul nostru s-au lăsat furaţi de sentimentul durabil al „napocenţientităţii” oraşului, înscriind cetatea noastră pe harta unei europenităţi semnificative. Vocile lor răsună în spaţiul-cupolă al unei spiritualităţi mereu proaspete, mereu pătrunsă de aluviunile unui fecund spirit creator, marcat de tinereţea şi vivacitatea unei fantezii mereu dezlănţuite. Ipostazele plurale capătă o simbolistică imaginativă plină de culoare, care prelungesc „efectele de sens” într-un veritabil concert al frumuseţii stilistice şi ideatice. Unii dintre semnatari îşi fixează nucleul germinativ al fantasmei poetice în cîte un colţ binecuvîntat al oraşului: statuia lui Matia, Strada Regală, Napoca Nova, Strada Eremia Grigorescu, Piaţa Unirii, Strada Horea, Cafeneaua Arizona, Sub tîmpla Feleacului, La galeria de tablouri, Cafeneaua din Cluj, Clujul lui Lucian Blaga, Oraşul-Surîs, Pe Podul Garibaldi, Cetăţuia, Crama Mongolu etc. şi ele devin ad-hoc toposuri de neuitat ale sentimentalităţii noastre. Toate aceste „stampe” sau ilustrate din Cluj sînt trimise pe adresa Veşniciei, aşa cum clamează cu virtuozitate Radu Stanca: „La porţile tale, ca o regină barbară/ Cu oşti de miresme şi flori asediază./ Dar tu neînvins între porţile tale/ măreţ te înalţi către cer, nu spre zare”. Mulţi dintre cei care cîntă oraşul s-au născut aici, alţii sînt veniţi din alte părţi ale ţării, dar toţi poartă cu ei amintirea nepreţuită a Almei Mater Napocensis, a tinereţii studenţeşti petrecută la Cluj, acel aer de burg transilvan aparţinînd unei Europe Centrale care nu poate fi ignorat, căci „Această Transilvanie este/ şi muntele înfiorat de memorie.” Unii dintre poeţii Clujului fac trimitere la Istorie, la evenimentele pe care le-a trăit oraşul (Baba Novac, Mihai, Calvaria), alţii fac trimitere la lecţia lui: „Clujul mi-a confirmat ceea ce ştiam de mult timp:/ decît natura, mult mai frumoasă s-arată uneori/ umanitatea” (Maurice Couquiaud). Poezia lui înseamnă continuitate, nemurire, lupta cu urîţenia, biruinţa asupra morţii, iar oraşul evocat e cadrul care ne hrăneşte visul: „Mă văd murind şi înviind într-o umbră,/ În jur Matei Corvinul, Baba Novac, Blaga, uniţi în nimb,/ Cu stele coborîte să-i admire dansează/ Într-un abia desluşit cîntec: Moartea e un nou anotimp”. E ceea ce spune şi Horia Bădescu într-o frumoasă postfaţă: „Clujul cu străzile şi pieţele lui, cu statuile şi clădirile sale, cu universităţile, cu cafenelele şi birturile sale, cu Feleacul şi Someşul lui şi cu podurile acestuia, Clujul estudiantin, Clujul boemei, Clujul oamenilor – palpită în aceste poeme semnate de poeţi români şi străini”. Poezia Clujului e poezia sufletelor alese, a celor dăruiţi cu har pentru cei mulţi, e înfrăţirea în viaţă, în luptă, în idee, în idealul unirii şi al înţelegerii şi speranţei, Oraşul Etern al Tinereţii şi al prelungirii nefiinţei prin fiinţă: „oraşul acesta e chiar limba/ în care se scrie poemul/ca boare de altar adumbrit/ de părul Maicii Domnului” (Ion Cocora). „Clujul eclectic şi Clujul extatic” viază în fiecare filă de calendar, rămînînd veşnic în inimile celui care-l cunosc „O, Cluj frumos, o, Cluj frumos” ca într-o etrenă colindă de Crăciun. Cartea care înmănunchiază toate aceste piese unicat de artă se cuvine a fi citită şi în clipe de restrişte şi singurătate, şi în cele de bucurie şi de extaz existenţial, căci oraşul acesta stă înscris pentru totdeauna în gena noastră primordială.

Mircea POPA