Clujeni la Paris (3). Letiţia ILEA

Boema. Că-i zice-ntr-un fel, că-i zice-ntr-alfel – tot aia! Expansivă, fără să neglijeze meditaţia, introvertită, fără să ţină nimic în ea. Un pahar de vorbă, intimitatea aburindă a unei cafele, o gogoaşă şi sentimentul că aici, şi Samus e tot atît de nepăsătoare ca şi Sena. Arizona, Pescarul, Klausenburg nu sînt altceva decît stări ale cuvintelor frumoase, aşteptînd să îmbobocească între coperţile unor volume de versuri sau proză.

L.I.: e pentru a patra oară cînd am fost la Salonul de carte de la Paris. În 2004 n-am fost implicată, dar eram la Paris şi am fost să văd, să mă minunez de amploarea acestui festival al cărţii. În 2006 am fost invitată la un festival francofon, unde participau 40 de scriitori din toată lumea. Aveam deja 3 cărţi apărute în Franţa, aşa că… Iar în 2010 am lansat la Tîrgul de carte de la Paris traducerea franceză a volumului meu de versuri „Blues pentru caii verzi”. Anul acesta am fost pentru prima oară în calitate de traducătoare, împreună cu Editura Eikon din Cluj-Napoca.

Rep.: Aţi tradus 3 cărţi care au făcut oareşce vîlvă la vremea apariţiei lor editoriale.

L.I.: E vorba despre două volume de poezie – „Journal a Klausenburg” a lui Octavian Hoandră şi „Chants” a lui Vasile Dâncu şi un volum de reportaje religioase despre locurile sfinte din România „Le dernier chemin de Dracula” de Florian Bichir.

Rep.: Publicul?

Lume multă! Scriitori români, dar şi mult public francez care a asistat la o mulţime de manifestări. Şi, credeţi-mă, a fost un mare succes pentru Editura Eikon. S-au vîndut foarte multe cărţi, ICR a avut buna iniţiativă de a aduce pe lîngă cărţile unor scriitori români editaţi în limba franceză, şi cărţi ale unor autori importanţi în limba română. Ca urmare, a fost multă lume din diaspora română, care au cumpărat. Din păcate, la Paris nu există o librărie românească şi acest lucru se simte. Publicul francez este un public foarte cultivat. Oameni cu studii medii, ca să nu vorbesc de cei cu studii superioare sînt foarte interesaţi de carte. Acolo, presiunea socialului este mult mai mare decît la noi, şi un prim reflex este orientarea înspre literatură, înspre film, înspre teatru… În 2005, ca să vă dau un exemplu, am fost invitată să susţin mai multe lecturi, iar într-un orăşel de nici 10.000 de locuitori am avut plăcerea să citesc într-o… Casă a poeziei! În fiecare localitate există o mediatecă, unde poţi să parcurgi absolut toate apariţiile.

Rep.: S-a remarcat refuzul unor scriitori români de a participa la Salon?

L.I.: Orice eveniment de asemenea amploare este ţinta unor asemenea controverse. ICR a făcut o treabă excelentă. Că există şi cîrtitori… Neparticiparea este opţiunea acelor scriitori, ei au o cotă suficient de bună în Franţa, dar au fost acolo scriitori de valori comparabile, care au fost acolo şi au reprezentat cu cinste România. Am avut surpriza de a vedea nume noi, care nu făceau parte din mecanismele ICR-ului, şi cred că literatura română a fost bine reprezentată. Dovadă – ecourile favorabile din presa franceză.

***

Pe str. Universităţii paşii sonorizează în cadenţa cuvintelor frumoase. Arizona, Pescarul, Klausenburg – locuri de întîlnire între Samus cu Sena. Şi dau sens stării de bine din noi.

Aici sau aiurea…

Interviu realizat de

Radu VIDA