Clujeni la Paris (2): HORIA BĂDESCU

 Şuetă. Există şi un frumos al neliniştii, spunea cineva, şi vorba, năduful nu fac altceva decît să înlăture gravele traume ale subconştientului. Ş-apoi, Poezia readuce lucrurile la normal. Au dispărut şi ţipetele copiilor din cafeneaua liniştită altădată, iar viersul transformă locul într-un bistrou de la malul Senei. Sau al Someşului?

„A devenit aproape ritual…) Un whisky, un fotoliu, o ţigară) Şi-ntoarcerea în Place Pigalle,) Bine-nţeles, cu gîndul şi spre seară…”, spunea cîndva prietenul dumneavoastră, Al. Căprariu.

– Da. Şi întoarcerea n-a fost, de data aceasta, cu gîndul, ci chiar am fost la marele Salon de carte de la Paris. Ce atmosferă!… E adevărat că, anul acesta, România este pentru prima oară şi ultima oară în viaţa noastră – pentru că lucrurile acestea se întîmplă la intervale foarte mari de timp –invitată de onoare la această manifestare. De altfel, am nişte termene de comparaţie de pe vremea cînd eram în misiune diplomatică la Paris. Între modul în care standul românesc s-a prezentat la alte tîrguri. Interesul pe care publicul l-a manifestat a fost enorm, iar prezentările de carte, şedinţele de semnături, autografe, simpozioanele, cîteodată, poate, excesive. A fost, însă, un succes. N-am văzut la standul românesc, niciodată, atîta public. Şi altădată a fost afluenţă, dar acum a fost foarte multă lume care a cumpărat carte – la un moment dat erau cozi serioase la casieriile noastre – şi francezii au pus în lucrare sistemul unei mari librării pentru a vinde. În rest, totdeauna se pot găsi lucruri care ţin de gust, altele ţin de felul nostru de a fi, încercînd să găsim nod în papură şi atunci cînd lucrurile arată bine. Şi pot fi amendate unul sau altul dintre aspectele neesenţiale. Dar eu socotesc că literatura română a fost bine reprezentată; gîndiţi-vă că acolo au fost vreo 50 de scriitori, nume reprezentative ale literaturii.

Aţi fost o prezenţă activă în această ediţie a Salonului.

– Am fost invitat la o masă rotundă la Radio France International, împreună cu Ana Blandiana şi Jean Mattern, cel care dirijează publicaţiile Du monde entier la editura Gallimard. Aici, evident, subiectul a fost legat de Salonul de carte. De asemenea, am avut două şedinţe de semnături: una la standul românesc cu ultima mea carte de la l’Arbre a paroles, editura care mi-a tipărit 5 volume de poezie. Am dat autografe pe cartea mea Parler silence, apoi Miradors de l’abîme, dar am avut o plăcută surpriză şi cînd mi-au adus exemplare din eseul meu La mémoire de l’Etre – la Poésie et le Sacré, Edition du Rocher (Memoria fiinţei, 2000). De asemenea, am avut o şedinţă de dedicaţii la standul Gallimard, cu La vol de l’oie sauvage (Zborul gîştei sălbatice). A fost şi un episod amuzant cu un francez care nu dorea semnătură pe roman, ci pe o carte apărută la Cluj (Casa Cărţii de Ştiinţă), acea carte bilingvă De la o zi la alta. Şi ca să închei cu lista manifestărilor de la Salon, trebuie să vă spun că am fost în grupul de 12 scriitori care au prezentat un recital de poezie în Sala de Teatru a Ambasadei României de la Paris.

Am amînat puţin acest interviu pentru că: „Pe strada Gutenberg într-o mansardă,) demult beţiile cu ceaiuri negre,) făceau aldinele să ardă) pe zidurile răzuite negre”. Aşa spunea, cîndva, Nichita Stănescu. Acum, aţi luat un mare premiu….

– … la a 80-a aniversare a naşterii Poetului, a fost un important festival internaţional de poezie. La ediţia jubiliară de la Ploieşti, a 25-a, Academia Română a organizat şedinţa sa solemnă aici. Şi am fost onorat că Marele premiu mi-a fost acordat mie.

Urmează…

– Am prezentat la Paris, într-o ediţie limitată, antologia Clujul poeţilor, 85 de poeme despre Cluj, în care nu sînt numai poeţi clujeni. Sînt şi poeţi belgieni, francezi şi italieni, cărora le-a rămas în suflet oraşul nostru. Sînt poeme deloc circumstanţiale, versuri ale unor oameni care au iubit profund oraşul nostru. Şi am dat bunul de tipar la o antologie – Cărţile vieţuirii – la Editura Eikon. E o antologie la o vîrstă rotundă, în 3 volume.

***

Restul: cuvinte, partituri contemporane, de mare suprafaţă novatoare: „Paroles,) chemins de vie) vers la mort”.

Interviu realizat de Radu VIDA