Claca de tors, țesut și depănat, reconstituită la Orman

Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Cluj desfășoară în această perioadă un amplu proiect de reconstituire a tradițiilor și obiceiurilor din satele clujene.

Cu ajutorul sătenilor și al unor fii ai localității, reuniți în Asociația „Tradiții Ormănene” coordonată de Aurora Cozma, la Orman a fost reconstituită claca de tors, țesut și depănat. Manifestarea a avut loc la Muzeul satului, amenajat de asociație în două încăperi ale școlii, dar și la casa unei familii din sat. Într-un cadru specific, femeile au tors lână și cânepă, au țesut și au depănat, iar la final au fost ospătate cu bucate pregătite după rețete vechi: mălai cu slănină, plăcinte cu brânză de oaie, cocoradă cu brânză de oaie și morari, vărzari, pancove și colac cu nucă. Întregul obicei a fost fotografiat și filmat pentru arhiva instituției.

În această perioadă se lucrează și la editarea unui film documentar etnografic despre acest obicei, cu subtitrare în limba engleză, care va fi lansat în cadrul spectacolelor de folclor organizate de CJCPCT Cluj. Potrivit inițiatorilor proiectului, filmele documentare realizate constituie o bază de date utilă atât celor care doresc să cerceteze tradițiile și obiceiurile, cât și tinerei generații, pentru a se familiariza cu viața satului de altădată. Filmele vor fi prezentate și colaboratorilor din străinătate, în cadrul proiectului „Tradiții clujene în țară și peste hotare”, dar și în cadrul proiectelor educative derulate în școlile din județ.

Potrivit cercetătorilor clujeni ai CJCPCT, claca de tors se desfășura periodic în vatra satului și avea loc toamna târziu sau în serile lungi de iarnă. În Orman, „la clacă participau femeile din sat, chemate de o gazdă, de obicei o femeie mai înstărită sau care avea fete de măritat și trebuia să le termine de pregătit zestrea. Era multă cânepă sau lână de tors, așa că avea nevoie de ajutor să termine lucrul până venea primăvara și se ieșea la hotar, la muncile câmpului. Într-o zi din săptămână, dar niciodată miercuri sau vineri, ajutoarele erau chemate la casa gazdei să toarcă, să depene și să țeasă. În timpul lucrului femeile povesteau ce s-a mai întâmplat prin sat în ultima vreme, care fată cu ce fecior povestește și ce tineri urmează să facă nuntă. Ca să aibă mai mult spor, cântau ori spuneau ghicitori. La terminarea lucrului se alăturau și bărbații femeilor venite în clacă, iar gazda îi omenea pe toți cu mâncare și băutură și le mulțumea pentru ajutor”.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut