Ciudată marginalizare!

Radu VIDA

Am dat mîna cu UE. O mînă cinstită, cu o strîngere puternică. Fermă. Demonstrînd că vrem şi putem să fim parteneri în Marea Construcţie. Cu tot euroscepticismul, cu toată voinţa unora dintre noi, am acceptat să fim ceea ce, de fapt, sîntem: europeni. N-a fost uşor şi, după cum se vede treaba, nici de acum încolo n-o să fie preş roşu şi fanfară pentru apropierea de standardele occidentale. Nu va fi aşa, pentru că, vedeţi dumneavoastră, chiar occidentalii se opun unui proces cinstit de integrare.

Schengen, spre exemplu.
Acum e clar pentru toată lumea că manevra cu primirea în Uniunea Europeană n-a fost decît dorinţa unora de a-şi putea lărgi piaţa. De a găsi noi oportunităţi pentru a-şi valorifica produsele. Între acestea intră şi pornografia, metodele compendiu de prostituare a tinerei generaţii, oportunitatea de a avea ei, în Vest, mai mulţi turişti ş.a.m.d. S-a distrus cu bună ştiinţă economia, s-au redus forţele armate şi echipamentul militar, cercetarea în cele mai multe domenii ale industriei şi agriculturii. Şi, mai ales, s-au eliminat toate căile de a ne putea apropia de ţările dezvoltate ale Continentului. Această bizară marginalizare s-a petrecut în momentul în care ne-am manifestat dorinţa de a intra în spaţiul Schengen. Atunci, opoziţia a fost totală, chiar dacă, la… uşa cortului, au strigat doar olandezii, nemţii şi, cu o jumătate de gură, francezii. Strădaniile, cheltuielile noastre uriaşe, toate au fost în zadar. De ce, oare? Simplu. Ţările occidentale nu au nici un chef de noi. Orice posibilitate de dezvoltare le reduce „spaţiul vital”. Orice tentativă de relansare a producţiei, de orice fel, înseamnă, implicit, pierderea unor segmente de piaţă. Ba, mai mult, ar trebui să împartă şi sărăcia, dar, mai ales, bogăţia cu noi.

Cu puţină vreme în urmă, directorul Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, a anunţat o uriaşă infuzie de capital în economiile ţărilor europene. Cu precizarea: în ţările Schengen! Miliarde de euro vor fi pompaţi în economiile cele mai dezvoltate, doar pentru ca aceste ţări să scape definitiv de urmările ultimei crize economice globale. Nu e greu de tradus în cuvinte această amplă acţiune: ţările dezvoltate vor lua un şi mai mare avans economic, iar noi (şi alţii, desigur) vor absoarbe o parte din bogăţia produsă aici. Pe bani! Iar bunăstarea lor va înclina şi mai tare balanţa în defavoarea noastră.

Săptămîna trecută a avut loc o altă acţiune, care justifică, din păcate, cele afirmate mai înainte. La reuniunea miniştrilor de interne din UE s-a stabilit o serie de priorităţi şi modalităţi concrete de acţiune pentru contracararea imigraţiei şi combaterea terorismului. Din toată… gargariseala s-a desprins ideea că trebuie să ne ţinem oamenii acasă, lăsînd însă impresia că libera circulaţie rămîne un drept fundamental al cetăţenilor europeni şi – atenţie! – în ceea ce priveşte terorismul să se acorde atenţie traficului ilegal de arme. Unde? În spaţiul Schengen!

Încet, dar sigur, se conturează două Europe, în care Vestul ia caimacul, iar Estul înghite în sec. Mai rău e că această circumstanţă ar putea crea celor marginalizaţi premisele unui clivaj clar: pace în Vest şi război în Est. Nu e deloc imposibil aşa ceva, date fiind tensiunile dintre Rusia şi Statele Unite ale Americii. Cum ruşii nu ne iubesc, iar americanilor nu le pasă decît de cum să ne umfle cu armament (de-al lor, of course), scenariul nici nu pare chiar atît de fantezist.