Cîţi vor participa la vot?

Ilie CĂLIAN

Toate pronosticurile, bazate deopotrivă pe sondaje de opinie şi cunoaşterea stării de spirit generale, prevăd o victorie indubitabilă a USL, împotriva ARD, în primul rînd, la alegerile parlamentare de duminică. Desigur, nu sînt ignorate voturile care l-ar putea urma pe cel mai deşănţat dintre populiştii de după 1989, Dan Diaconescu, însă ponderea acestora s-ar putea să nu fie, totuşi, importantă. După cum nu prea are importanţă nici zgomotul făcut de grupări mai mici ori candidaţii independenţi. Şi asta, întrucît, la o populaţie care nu prea este “dedată” nici la subtilităţi ideologice, nici la o veritabilă înţelegere a economiei de piaţă – care le-ar putea orienta, cît de cît, în analiza critică a unor programe şi aşa-zise programe de guvernare sau de participare la procesul legislativ din Parlament -, pentru un astfel de electorat contează mai mult impresiile, “părerile”, convingerile “aşezate” din timp. Or, cum, pentru mulţi, actualele alegeri constituie doar finalul bătăliei USL cu Băsescu, tocmai poziţionarea faţă de acesta va înclina voturile. Însă, de minciunile lui Băsescu s-a convins marea majoritate a electoratului, care-l respinge şi, odată cu el, şi candidaţii sprijiniţi de el, cei din PDL, ascunşi sub sigla ARD.

Aşadar, problema principală nu este curentul de opinie dominant: sondajele – indiferent cine le-a făcut şi la comanda cui – arată că USL domină. Problema principală este participarea la vot. Altfel spus, cu ce procente va fi legitimat noul parlament. De fapt, aceasta este problema principală, dincolo chiar de “jocurile” pe care le va încerca Traian Băsescu pentru a nu-l accepta pe Victor Ponta ca prim-ministru.

Desigur, nu sînt naiv ca să cred că majoritatea electoratului nostru se perpeleşte de grija democraţiei parlamentare şi a reprezentării corecte în Parlament a tuturor sau majorităţii opţiunilor ideologice şi de guvernare. Nu s-a perpelit nici pe vremea “democraţiei” lui Ceauşescu, pînă cînd i-a atins pe toţi la mîncărică şi căldurică. Totuşi, democraţia funcţionează bine, sau cu atît mai bine, cu cît sînt exprimate prin vot cît mai mult din opţiunile tuturor celor care au dreptul legal să şi le exprime astfel.

Cum se ştie, cei care au ceva preţios de pierdut se exprimă vehement şi numaidecît. Aşadar, este de aşteptat ca aceia care au beneficiat de pe urma guvernării PDL să se prezinte la vot, ba şi să-i convingă pe alţii să voteze cu PDL. Ceilalţi, care au doar speranţe mai mult sau mai puţin coerente şi justificate/justificabile, dar nu concep concret soluţiile, nu se vor înghesui foarte tare la vot, demobilizaţi de multe dezamăgirii. Dezamăgiri de care, de altfel, sînt şi ei înşişi vinovaţi: modificarea, uneori radicală, a majorităţii opţiunilor, între două alegeri parlamentare, indică faptul că mulţi, prea mulţi, au votat “greşit” faţă de ceea ce îşi imaginau că se va întîmpla. Iar multora le este greu să accepte că pot greşi: singurii vinovaţi ar fi doar politicienii, nu şi alegătorii care i-au votat.

La aceasta – adică la motivele reţinerii unora de a-şi exprima prin vot opţiunile – contribuie încă un fapt: dacă, deobicei, oamenii votau pro sau contra unei guvernări de patru ani, aflată în exerciţiu, de această dată ar trebui să voteze pro sau contra unei guvernări de trei ani şi jumătate, de care s-au săturat, şi pro sau contra unei guvernări de şase luni, de la care aşteaptă minuni. În această situaţie, nu sînt puţini cei care nu văd de ce s-ar mai duce să sprijine USL, de vreme ce se află deja la guvernare. Ideea că trebuie să aleagă un nou Parlament nu este foarte “mobilizatoare”, întrucît rostul Parlamentului nu prea este înţeles de un electorat obişnuit (din experinţă veche/nouă, sau din “sfaturile înţelepte” ale părinţilor) cu dictatura sau cu stilul autoritar de conducere, cu arbitrariul şi bunul plac. (Aşa se explică şi apetitul foarte “popular” pentru alegerea preşedintelui de către “popor” şi o republică de tip prezidenţial sau semiprezidenţial. Apetit pe care s-ar părea că-l sprijină aproape toate forţele politice actuale, fără a înţelege că, prin aceasta, nu fac decît să submineze rolul Parlamentului, fundamental într-o democraţiei care se numeşte parlamentară şi nu prezidenţială.)

Nu ştiu dacă se vor duce la vot 80-90% dintre cei cu drept de vot. Normal ar fi să participe măcar cei vreo opt milioane şi jumătate care au votat la referendum. Dacă ar fi aşa, atunci, USL ar avea o victorie zdrobitoare, iar alegerile ar fi o confirmare a referendumului. Dar mă îndoiesc că va fi o participare mare la vot – acest simplu şi eficient mod în care cetăţeanul îşi poate exprima opţiunile cu fermitate. Dacă le are!… Însă există şi o categorie de cetăţeni pe care nici nu-i interesează, în ultimă instanţă, cine guvernează, socotind că ei, oricum, se “descurcă” singuri foarte bine. Fie pentru că nu au cine ştie ce nevoi şi pretenţii, fie pentru că au căi obscure pentru a se “aranja”. Păguboasă părere!…