Cîteva consideraţii asupra ANUALEI CLUJENE DE ARTĂ

 Şi anul acesta, ofranda creativă a plasticienilor clujeni se dovedeşte din nou fecundă, afirmată la parametrii unui ridicat statut valoric. Deşi s-au alocat din nou ambele spaţii de la parterul fastuosului palat, sediu al Muzeului de Artă, amploarea fondului de lucrări prezentate spre expunere dovedeşte încă o dată cît de stringentă devine necesitatea perfectării unei mai cuprinzătoare găzduiri, adecvată unor manifestări culturale de o asemenea anvergură. Şi arta plastică, asemenea domeniului muzical, în speţă alocarea unui spaţiu special prestigioasei Filarmonici clujene, mizează pe construirea unor edificii moderne pe demult arondatul teren de la mijlocul Bulevardului 21 Decembrie din Cluj-Napoca. Ambianţe concepute la nivelul favorizantelor soluţii tehnice contemporane ar încuraja iniţiative tot mai frecvente prin intermediul cărora să ne familiarizăm cu freamătul cotidian al diferitelor domenii ale artei, prin etalarea aportului distinct, manifestat la nivel de generaţii sau al unor preocupări şi soluţii ingenioase afirmate pe făgaşul unor stimulative teme generative.

Privită în ansamblul său, şi actuala sinteză expoziţională anuală face dovada unor implicaţii exigente, riguroase, la nivel de viziune şi stil, reliefîndu-se cu deplină limpezime evocatoare coerenţe şi fluxuri evolutive care particularizează nu doar opera artiştilor consacraţi sau aflaţi la vîrsta solidei maturităţi, ci chiar şi a expozanţilor cu 5-10 ani vechime, semn de situare a proaspetelor transpuneri pe coordonatele unui laborios, pasionant şi fertil travaliu creativ. Pe filiera unor diversificate direcţii de abordare a pretextului imaginativ, s-au găsit şi promovat originale inserţii de sintaxă expresivă, materializîndu-se edificator o consonanţă între modalitatea stilistică şi semnificaţia spirituală a finalităţii artistice. Frapează şi încîntă aria largă a repertoriului inspirativ, fiind abordate incitante aspecte din zona freamătului uman şi natural, cu multe evaziuni din contingent către fascinaţia unor mereu proaspete dezvăluiri şi revelaţii. Domină luminozitatea, căldura unor ipostaze existenţiale ce gravitează în perimetrul sensurilor pozitive ale vieţii, nelipsind trimiterile ironice, sarcastice, uneori chiar dramatice, la anomalii ale firii care invită conştiinţele la filtru meditativ. Nu puţine sînt şi sonorităţile componentei lirice a invocaţiei tematice şi a limbajului configurativ.

Chiar dacă memoria ne este încărcată de evidenţa multor antecedente creative de nobilă factură şi rezonanţă, luăm act cu bucurie de cîmpul infinit al posibilităţilor de convertire în sintagmă expresivă de gînd şi sentiment curat cînd funcţionează efluviile fanteziei, cînd gestul restitutiv se întemeiază pe vocaţie, cunoaştere, decantare, impuls confesiv. În profunzimile interiorităţii gestează şi apoi răbufnesc mereu germeni de splendoare ideatică şi afectivă, cărora timpul şi noi le aşteptăm cu stoică răbdare răsfrîngerea în spaţiul proxim. Din realitate trăită, ştiută, intuită, se coagulează esenţa spiritualizată. A creea înseamnă, în ultimă instanţă, naturală împlinire de destin.

Sincere felicitări minunaţilor expozanţi făuritori de eveniment cultural!

Un cuvînt de mulţumire şi laudă merită din plin conducerea filialei Cluj a Uniunii Artiştilor Plastici pentru modul cum veghează, administrează şi stimulează perpetuarea la stadiul performanţei a atitudinii creative. Prin nobila sa implicare s-a tipărit un remarcabil catalog al ediţiei precedente, probă prin fidele şi semnificative imagini color a palmaresului demn de admirat atins de contribuţia plasticienilor clujeni la amplificarea patrimoniului cultural naţional şi universal.

Dar, ca oameni, devenim responsabili nu doar raportaţi la promovarea propriei condiţii trecătoare, ci şi a datului istoric al cotidianului. Fiecare lăsăm urme în plan individual, dar trebuie să ne incorporăm şi în acţiuni capabile să concretizeze autentica frescă a unui anume interval de timp. Şi-atunci, cum îşi pot motiva factorii oficiali condamnabila lipsă de interes faţă de cauza zestrei valorice oferită atît de generos de inspiraţi şi determinanţi creatori, din moment ce de un sfert de veac nu s-au alocat în plan local şi republican fonduri de achiziţie pentru lucrări de artă care să sporească fondul patrimonial al consacratelor muzee? Dacă practica absurdei nepăsări şi neglijenţe se perpetuează, încurajăm – priviţi din perspectiva urmaşilor – trista catalogare de cantonare în rarefiere creativă în pofida fluxului marcant a revelatoare mărturii de elevată calitate. Ele recomandă, prin logica practicilor demne de profesat, tezaurizarea în colecţii specializate ale statului, prin achiziţii profesionist triate, pentru a asigura desprinderea sentimentului de continuitate spirituală, atît de semnificativă pentru istoria unei naţiuni şi civilizaţii.

Negoiţă LĂPTOIU