Cît de verde este energia europeană?

Politica energetică, o politică relativ nouă a Uniunii Europene, se încadrează într-un context mai larg – Strategia Europeană pentru dezvoltare durabilă. Tratatul de la Lisabona stabileşte pentru prima dată o bază juridică solidă pentru această politică, ce rămîne în continuare o competenţă comună, împărţită între instituţiile europene şi statele membre. Jan Frederik Braun, în ultima sa cercetare, afirma că energia reprezintă o chestiune de politică orizontală, componentă a altor politici precum politica externă, de mediu şi chiar cea de competiţie.

Preşedintele Herman Van Rompuy prezenta recent la Bruxelles legătura dintre cereşterea competitivităţii la nivelul UE şi preţul energiei. “Energia este vitală pentru sectorul de afaceri. UE depinde prea mult de importul de energie, cînd alte continente devin treptat independente energetic. Trebuie să fim deschişi şi pragmatici, să implementăm ceea ce am decis referitor la piaţa comună de energie europeană, să investim masiv în infrastructură, dar şi să reuşim cu adevărat diversificarea surselor energetice”. Completînd tabloul realităţilor Herman van Rompuy adăuga: „Europa riscă să devină singurul continent din lume care depinde de energia importată. În 2035, dependenţa noastră va fi mai mare de 80% şi acest lucru va avea consecinţe pentru competitivitatea firmelor noastre”.

În ultima perioadă s-au dezbătut intens la nivel european situaţia energiei fotovoltaice, precum şi cea a gazelor de şist. Comisarul european pentru mediu, Janez Potocnick, atrăgea atenţia, în cadrul discursului susţinut în această vară la Cracovia, că „exploatarea gazului de şist în UE nu va reduce dependenţa faţă de importurile de gaz”. Din păcate, în urma divergenţelor care au apărut, concluzia este că există prea puţină coordonare la nivelul guvernelor ţărilor membre cînd vine vorba de politica energetică europeană. De exemplu, Germania a decis brusc să renunţe la energia nucleară, fără a discuta în prealabil cu partenerii de uniune. Vorbim mult de energia regenerabilă, dar se gîndesc prea puţine strategii integrate la nivel european. E păcat să se forţeze cu energia solară în ţările nordice, cînd Portugalia are un potenţial mult mai mare.

“Uniunea Europeană nu trebuie să fie aşa de săracă în abordare, încît să uite de protejarea mediului înconjurător. China plăteşte acum preţul greu al politicii de industrializare fără o strategie contra poluării”, preciza Connie Hedegaard, comisarul european pentru acţiuni climatice.

În acest context trebuie precizat că, analizînd valorile indicatorilor publicaţi recent de către Comisia Europeană, România se situează pe locul 3 privind gradul de independenţă energetică în rîndul statelor UE, după Danemarca şi Estonia. Această performanţă a fost realizată în condiţiile în care ţara noastră are nevoie de doar 21% de importuri de energie, pe cînd media europeană ajunge undeva pe la 53%. România se implică foarte puternic la nivelul politicii energetice europene şi este şi foarte bine plasată geografic pe rutele de transport de energie, deci şi aici vom putea avea un rol important de jucat.

Dan LUCA

Dan LUCA este Doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, fondator în 2003 al Clubului “România-UE” Bruxelles. Are 41 de ani şi îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles din 1997. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării. Este profesor la universităţi din Bruxelles, Gorizia (Italia), Bucureşti şi Cluj. În 2008, inspirat şi sprijinit de social-democraţii germani, socialiştii francezi şi laburiştii britanici, a înfiinţat la Bruxelles prima filială din afara teritoriului României a unui partid politic român – PSD Bruxelles.

Articole din aceeasi categorie

    Nu exista articole asemanatoare