Circul judiciar

ILIE CĂLIAN

Circul provocat de acuzaţiile aduse de DNA la adresa Elenei Udrea continuă într-un mod care arată nu doar cît de aiurea sînt şi legile, şi funcţionarea Justiţiei, dar şi combinaţia de imbecilitate şi ticăloşie a unor politicieni, dintre care unii sînt prezenţi în supremul for al Puterii, Parlamentul. Aşadar, Elena Udrea este un parlamentar căruia i s-a cerut de patru ori controlul judiciar şi de patru ori arestarea preventivă. Orice om normal consideră că ar fi fost suficientă o singură cerere, pentru o singură “cauză”, restul fiind chichiţe procedurale stupide, inventate de oameni care trebuie să-şi justifice obiectul muncii – de la cei care croşetează legile (două pe faţă, trei pe dos), la cei care au “cauze” pe rol (procurori, avocaţi, judecători).

Întreg circul a plecat de la faptul că DNA se joacă de-a şoarecele cu pisica. Pisica este DNA. Dar şoarecele – cine este? O fi Elena Udrea? O fi Traian Băsescu? O fi întreaga şleahtă care a domnit la modul feudal sub sceptrul lui Băsescu? Sau, poate, şoarecele este cetăţeanul român, care trebuie prostit în aşa fel, încît nu doar să fie uluit de felul cum se face justiţia în România, ci, mai ales, să se simtă terorizat de DNA şi compania?!

Nu am nici un motiv să fiu apărătorul de principiu al Elenei Udrea. Dimpotrivă, tipul acesta de femeie politician îmi repugnă integral. La fel, nu am motive să fiu apărătorul nici unui politician prins cu mîna pînă-n umăr în banii statului ori ai altcuiva. Dar pretind fapte, documente, dovezi. Mai exact: pretind ca acuzatorul să nu bată cîmpii cu presupuneri, ci să prezinte judecătorului un dosar credibil. Există documente care arată implicarea Elenei Udrea în felurite porcării – de la Gala Bute la Microsoft şi EADS?! Dacă există, atunci e simplu. Şi, mai ales, dacă Elena Udrea a obţinut cîştiguri mari din aceste afaceri, cel mai urgent gest ar fi fost nu arestarea ei, ci îngheţarea tuturor posibilităţilor de a-şi înstrăina averea sau o parte din ea, în perspectiva sechestrului, dacă acuzaţiile se vor dovedi valabile şi statul va considera că trebuie să fie despăgubit – sau că există “terţi” care ar trebui despăgubiţi.

Scandalul s-a amplificat datorită faptului că DNA a dorit (nu a “greşit”) ca Elena Udrea să-i “dea-n gît” pe feluriţii parteneri de afaceri şi carieră politică. Iar Elena Udrea a adoptat o tactică vicleană: a început să facă acuzaţii îngrozitoare la adresa unora şi altora, dar fără să aducă nicio dovadă. Ne aflăm în faţa unor porcăieli din partea unei ţaţe de mahala, care încearcă să-i murdărească pe toţi cei din jurul ei, începînd chiar cu actuala şefă a DNA, Laura Codruţa Kövesi – şi ea o protejată a fostului preşedinte Băsescu -, ba chiar, mai pe ocolite, chiar pe Băsescu, unul dintre bărbaţii politici de “sub mese”…

De fapt, în tot acest circ imens (ieri Kövesi se lăuda cu marile performanţe ale DNA de cînd este ea şefă), se pune o întrebare: am avut pînă acum o democraţie atît de murdară, încît procurorii şi judecătorii au fost unelte în mîinile lui Băsescu?! (Nu spun prin asta că absolut toţi erau instrumentele docile ale acestuia: pur şi simplu, ceilalţi erau ţinuţi în şah – probabil nu atît de puterile lui Băsescu, ci de propria laşitate, ori poate de anumite mici sau mai mari ticăloşii cu care au fi putut fi şantajaţi). Te întrebi: dacă toate ticăloşiile pe baza cărora lucrează acum DNA erau cunoscute de ani buni, de ce nu au fost scoase la lumină mai înainte? Vă amintiţi cum spumega Băsescu acuzînd Opoziţia USL că vrea să influenţeze politic Justiţia?! Cum putea Opoziţia să-i ţină-n frîu pe procurorii şi judecătorii pe care-i controla Băsescu?! Ce-i drept, acelaşi Băsescu le spunea cu cinism procurorilor şi judecătorilor că, în realitate, au exact atîta liberate cît îşi ia fiecare. Ştia el cu cine are de a face!

Mă întreb, deci, cu o anume îngrijorare: nu cumva întreg circul cu Elena Udrea are nu atît rostul de a “face dreptate”, ci de a da “galoane” unora din justiţie – procurori şi judecători?!