Ciorapul din… bancă

RADU VIDA

Neîndoielnic că economisirea de    bani de la vârste fragede aduce     beneficii individului. Şi nu mă refer aici neapărat la „teancul” de crăiţari care rezultă din această activitate, mai ales dacă există „în sânge” anume constanţă şi perseverenţă în a pune bani în depozite.

Evident că Banca este instituţia care dă şansa tinerilor să se obişnuiască cu chivernisirea banilor. Iar acest lucru nu se poate face doar constatativ, prin sondaje.Este însă o etapă. Care trebuie suplimentată imediat cu o constantă educaţie financiară a generaţiilor tinere.

Iată:

66 la sută dintre tinerii cuprinşi între 14 şi 25 de ani au un cont în bănci. De apreciat, nu credeţi? E adevărat că sunt mai puţine depozite şi mai multe sume fluctuante în conturi curente. Aceşti bani însă, sunt folosiţi pentru cumpărarea de haine şi încălţăminte (82 la sută). Studiul mai spune că dintre cei care au conturi în bănci, cei cuprinşi între segmentul de 20-25 de ani sunt mai economi, aceştia fiind şi angajaţi în proporţie de 51 la sută, câştigând peste 1000 de lei. Puţin e drept, pentru a face economii.

Dar să nu uităm că marea majoritate a tinerilor au educaţia… bancară din familie (80 la sută) şi abia 15 la sută au declarat că au aceste noţiuni şi din şcoală.

Educaţia, în această direcţie de a obişnui tânărul cu chivernisirea banului este însă total greşită. Banii care provin de la familie şi care sunt puşi în conturi curente denotă doar lenea acestora de a participa la socializarea cu copilul/ tânărul. Credinţa că asigurarea unei sume oarecare pentru cumpărăturile necesare tânărului este suficientă se dovedeşte a fi de-a dreptul păguboasă. Ba am putea spune că este chiar o sursă de risipă şi nicidecum de  economisire, din moment ce contul se goleşte pe te miri ce, iar alimentarea lui cade tot în sarcina părinţilor. Există şi situaţii mult mai deviante, în care părinţii (84 dintre respondenţi) dau bani cash tinerilor. Să se descurce! Ideea nu este de a scăpa de anumite griji în ceea ce priveşte nevoile progeniturilor, ci de a-i învăţa că economisirea este un proces continuu, benefic pentru anii de maturitate.

Mi s-au păru interesate şi opiniile tinerilor chestionaţi în ceea ce priveşte îmbunătăţirea facilităţilor oferite de bănci celor ce au bani în cont. Se cere, printre altele, îmbunătăţirea serviciilor bancare, lărgirea posibilităţilor de plată cu telefonul şi ceasurile inteligente. Destinaţia nu este chiar în regulă, din moment ce mulţi dintre cei care au participat la sondaj au cerut plata electronică pentru restaurante, spa-uri, jocuri de noroc etc.

Procesul în desfăşurare de creştere economică aduce cu sine şi  mai mari posibilităţi de angajare a tinerior. Acest lucru facilitează obţinerea unor venituri ce, în multe cazuri, depăşesc nevoile imediate de existenţă. O bună pre-selecare a priorităţilor, antrenarea pentru strângerea de… bani albi, pentru zile negre şi folosirea cât mai eficientă a instrumentelor bancare nu face altceva decât să pregătească o generaţie responsabilă, gata să drămuiască multul sau puţinul  pe care-l au în cel mai optim mod cu putinţă. Iată pentru că, Şcoala ar trebui să aibă un rol mult mai consistent în educaţie teoretică şi, mai ales, practică în ceea ce priveşte finanţele proprii, deschiderea de noi căi de folosire mai aplicată a banilor rezultaţi din câştigarea şi economisirea sistematică a unor sume de bani. Altfel, ciorapul de care ne vorbeau părinţii, şi în care obişnuiau să strângă din puţinul ce-l aveau peste nevoile diurne, s-ar putea altera. Iar sentimentul de „fără gologani” nu miroase bine nimănui, credeţi-mă!