Ciobanii atacă mafia din oierit

Foştii milionari depind de subvenţii
Pare aproape de necrezut, însă ciobanii înstăriţi de altădată au ajuns să depindă în mare măsură de subvenţii. Costul anual al întreţinerii unei oi este în jur de 300 lei, iar pentru a putea supravieţui, un fermier trebuie să obţină un profit de minim 350 lei/animal. Din păcate, sectorul se confruntă în prezent cu probleme grave: preţul de achiziţie pe litru de lapte este sub un leu, cerere de lână şi de blană de oaie aproape că nu mai există, astfel că o bună parte dintre fermieri s-au orientat spre vânzarea mieilor. Ei nu pot să-şi întreţină fermele fără subvenţiile acordate pentru sectorul zootehnic, însă, din nefericire, de multe ori aceste subvenţii nu ajung la fermieri. Toate aceste necazuri, conjugate cu creşterea chiriilor pentru păşuni şi lipsa forţei de muncă, i-au determinat pe unii fermieri cu vechi state de serviciu în domeniu să-şi vândă pe bani de nimic oile.
“Dacă nu se schimbă nimic în oierit şi în legislaţia din zootehnie, cred că în maxim 5 ani nu mai rămâne nici un cioban în România” spune Dan Nechifor, fermier din Cluj.

Peste două sute de crescători de oi, mulţi dintre ei din judeţul Cluj, s-au întâlnit cu conducerea Ministerului Agriculturii, Agenţiei Naţionale pentru Zootehnie şi ai Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA), cărora le-au prezentat problemele grave cu care se confruntă acest sector, ajuns în prezent într-o situaţie dramatică din cauza neregulilor de tot felul din zootehnie, multe dintre acestea cu un iz de-a dreptul penal.

Intâlnirea, organizată la mijlocul săptămânii trecute la Sibiu, de Asociaţia Profesională a Ciobanilor, organizaţie ce încearcă să coalizeze fermierii din oierit nemulţumiţi de abuzurile făcute de autorităţi cu largul concurs sau chiar cu sprijinul direct al factorilor politici, a reunit peste două sute de oieri din toate zonele ţării, care au reclamat încrengătura de interese ce a guvernat şi guvernează încă zootehnia românească.

Fermierii fără oi încasează subvenţiile de la APIA

Una dintre principalele nemulţumiri se referă la concesionarea păşunilor şi la acordarea subvenţiilor pe hectar. Concret, fermierii reclamă că, de multe ori, primăriile concesionează păşunile nu fermierilor care cresc cu adevărat animele, ci celor care fac asta doar “în acte”. Drept urmare, fermierii nu au la dispoziţie suficiente suprafeţe pe care şă-şi ducă oile la păşunat şi, din acest motiv, ajung să facă înţelegeri, în condiţii oneroase, cu cei care deţin concesiunea. Astfel, fermierii sunt nevoiţi să plătească şi pentru subînchirierea terenului şi, în plus, să “livreze” titularilor de concesiuni subvenţiile acordate pe hectar de APIA. Cam acelaşi lucru se întâmplă şi dacă terenul este închiriat direct de la proprietari, fie că aceştia sunt persoane fizice, firme sau composesorate.

Fermierii susţin că această situaţie este cvasi-generalizată în întreaga ţară, şi este posibilă, în principal, din cauza factorului politic. Ei afirmă că primăriile închiriază preferenţial terenul, dar şi că APIA nu desfăşoară controale la unii fermieri, care fie deţin mai puţine animale decât declară în acte, fie nu au nici una, şi tot încasează subvenţii. În opinia oierilor, toate se întâmplă pentru că aceste instituţii ar primi indicaţii în acest sens pe linie politică, iar o parte din banii încasaţi din subvenţii ar ajunge astfel şi la partidul aflat la guvernare. Probabil că este inutil să precizăm că cei prezenţi s-au referit la PSD.

Solicitarea fermierilor este ca aceste subvenţii să ajungă direct la crescătorii de animale şi să nu mai fie acordate proprietarilor de terenuri. Pentru asta ei cer, în primul rând, ca acordarea Sprijinului Cuplat în Zootehnie să fie făcută pe baza unor indicatori la producţia de lapte şi carne. O altă propunere este ca fermierii să aibă acces, în timp real, la Registrul Naţional al Expoataţiilor, unde sunt înscrise efectivele de animale, pentru a se putea evita fraudele prin modificarea bazei de date. De asemenea, ei cer ca indicatorul Unitate pe Vită Mare, care stabileşte numărul de animale pe hectar, în baza căruia, până la urmă, se primeşte subvenţia, să fie majorat de la 0,3 la 0,5.

Berbecii “de rasă” sunt, de fapt, nişte “potăi”

O altă nemulţumire a fermierilor este legată de eliberarea certificatelor de orgine la berbecii de reproducţie. Practic, pentru a primi Sprijinul Cuplat în Zootehnie fermierii trebuie să deţină în ferme berbeci de rasă, pe care sunt nevoiţi să-i achiziţioneze de la cei care deţin asemenea animale. Însă, după cum spun oierii, de multe ori aceşti berbeci sunt “de rasă” doar pe hârtie, în realitate certificatele de origine pentru aceştia fiind acordate în condiţii cel puţin suspecte, astfel că, de fapt, berbecii cu pricina au caracteristici inferioare celor pe care fermierii îi deţin deja, dar pentru care nu au certificate de origine. Trebuie spus că pentru berbecii de rasă se acordă şi un ajutor de minimis, astfel că cei care deţin berbeci cu certificate de origine false încasează sume pe cît de substanţiale, pe atât de necuvenite.

Fermierii au solicitat ca eliberarea certificatelor de origine pentru berbecii reproducători să se facă pe baza unui test de paternitate, care să reflecte caracteristicile reale ale animalului.

Necazuri şi cu terenurile şi cu exportul

Printre problemele ridicate de fermieri se numără şi acapararea terenurilor agricole de firme mari sau de persoane care nu au de-a face cu agricultura. Oierii au solicitat elaborarea unei legislaţii prin care, pe de o parte, să fie limitată suprafaţa agricolă pe care o poate deţine un proprietar şi, pe de altă parte, să fie stimulaţi fermierii adevăraţi, care să aibă condiţii corecte pentru arendarea sau închirierea terenurilor.

O altă problemă vizează modul cum sunt făcute exporturile de animale. În prezent, între producător şi exportator există o verigă, “samsarul” care intermediază afacerea, şi care încasează o mare parte din banii care ar trebui să revină direct crescătorilor de animale.

Vânătorii distrug oieritul

Un alt necaz al oierilor este modul cum se desfăşoară partidele de vânătoare. Conform Legii Vânătorii, fermierii care deţin sau concesionează terenuri înscrise în fondurile de vânătoare sunt obligaţi să permită necondiţionat accesul vânătorilor pe aceste terenuri. Fermierii susţin, că, de multe ori, aceste partide de vânătoare la produc daune, deoarece vânătorii intră pe terenuri inclusiv cu maşini de teren sau atv-uri şi astfel distrug păşunea, pe care ei sunt obligaţi să o refacă. De asemenea, vânătoarea perturbă animalele, care se sperie din cauza focurilor de armă, şi, uneori vânătorii le împuşcă câinii, cu toate că aceştia sunt echipaţi cu jujeu, şi nu pot fi confundaţi cu câinii vagabonzi.

Situaţii de acest gen au fost prezentate de mai mulţi dintre oieri, iar actualul ministru Adrian Oros a afirmat că are cunoştiinţă de cazuri în care câinii au fost împuşcat nu doar pe păşune, ci chiar în incinta fermelor. De altfel, un astfel de eveniment a fost reclamat şi de un fermier din judeţul Cluj, care, după ce i-a fost împuşcat câinele, a făcut o sesizare la Poliţie, iar după aproape doi ani a primit o decizie de clasare a cauzei.

Fermierii mai afirmă că multe dintre fondurile de vânătoare sunt deţinute fie de oameni de afaceri cu legături în zona politică, fie, prin interpuşi, chiar de politicieni, astfel că abuzurile săvârşite sunt trecute cu vederea de autorităţi. Să mai adăugăm la toate acestea că partidele de vânătoare nu sunt anunţate, astfel că se pot produce accidente în care să fie vătămaţi chiar şi oameni, nu doar animale.

Ministrul Oros spune că susţine fermele de familie

Adrian Oros, ministrul Agriculturii a promis fermierilor că va încerca să le rezolve solicitările. “Nu am venit aici să vă fac promisiuni populiste, am venit ca să vă spun adevărul. Sunt foarte multe probleme vechi şi noi. Noi trebuie să pregătim anul acesta Planul Naţional Strategic, cum gândim noi şi cum vrem să cheltuim banii care vor veni în următorii şapte ani de la Comisia Europeană prin Politica Agricolă Comună. Vreau să am o discuţie cu fiecare asociaţie profesională, să vedem ce lucruri au funcţionat, care nu au funcţionat, şi cum putem îmbunătăţi situaţia, pentru ca greşelile din trecut să nu se mai repete” a spus Adrian Oros.

El a mai afirmat că prioritatea echipei pe care o conduce vizează, în primul rând, susținerea fermelor de familie, facilităţi pentru procesarea produselor agricole, sprijinirea tinerilor fermieri și încurajarea asocierii fermierilor. El a încurajat fermierii să se reunească în asociaţii mari, pentru că astfel ar avea un alt cuvânt de spus în faţa autorităţilor, indiferent care partid politic ar fi la putere. De remarcat că, în 8 februarie, ministrul va o întâlnire cu o altă asociaţie de oieri, pe care ceilaţi îi acuză că au beneficiat de facilităţi şi nu le-au reprezentat interesele.

Ministrul “alege oaia” cunoştea abuzurile

Problemele din oierit nu sunt noi, şi sunt cunoscute de foştii guvernanţi. Poate nu este inutil să reamintim că, în 2018, oierii au protestat în faţa Parlamentului, şi i-au reproșat fostului ministru Petre Daea că unii crescători de oi sunt privilegiaţi, că încasează necuvenit Sprijinul Cuplat în Zootehnie şi fac afaceri ultra-profitabile cu așa-ziși berbeci de rasă, care au certificate de origine false.

Viorel DĂDULESCU