„CÎNTĂ DRAGOBETELE”, ediţia 2013

Cîntece de dor şi de drag, muzici tradiţionale, ritual de poveste, culoare, bună dispoziţie – adunate, toate, într-un spectacol care surclasează, prin amploare şi pitoresc, multe alte manifestări, pentru că are cîteva atuuri esenţiale: educă, formează gustul public, aduce în faţa spectatorilor de toate vîrstele elementul autentic, nepoluat, frumos în simplitatea lui genuină. Şi mai are ceva: e inepuizabil, aşa cum este şi tezaurul folclorului nostru, acela din straturile adînci, încă neexplorate suficient şi care-şi aşteaptă descoperirea şi valorizarea ştiinţifică şi culturală.

„Pentru toţi cei care se iubesc” şi-au dat mîna, în calitate de organizatori, Consiliul Judeţean Cluj, Primăria Cluj-Napoca şi Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj. „De Dragobete, fetele şi băieţii se întîlneau pentru ca iubirea lor să ţină tot anul, precum a păsărilor ce se <logodesc> în această zi. Motivaţia preluării obiceiului păsărilor era profundă, din moment ce păsările erau privite ca mesagere ale zeilor, cuvîntul grecesc pasăre însemnînd chiar <mesaj al cerului>; şi tot de Dragobete se făceau logodne simbolice pentru anul următor (uneori acestora urmîndu-le logodnele adevărate) sau fetele şi băieţii făceau frăţii de sînge. Comunitatea era foarte interesată de ceea ce se întîmpla, deoarece încă de pe atunci se putea afla la ce nunţi vor merge toamna”… Multe şi frumoase sînt credinţele de Dragobete!

Spectacolul clujean, onorat de o sală arhiplină, cu un public receptiv şi entuziast, s-a desfăşurat după un scenariu bine pus la punct, gîndit într-o evoluţie firească de dl Tiberiu Groza, directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj, scenariu care să potenţeze momentele esenţiale ale sărbătorii. Trei tablouri, aşadar, cu şezătoare (tradiţional loc de întîlnire pentru tinerii satelor, unde se înfiripau primele iubiri şi unde îndemînarea în practicarea diferitelor meşteşuguri avea rol hotărîtor), recitaluri ale invitaţilor şi interesantul obicei de nuntă din satul Ceaba (jud. Cluj), cel care, şi la ediţia trecută a evenimentului, s-a bucurat de un succes fulminant. În secvenţa şezătorii au putut fi ascultate microrecitalurile susţinute de: Amalia Codorean Chindriş, Mariana Morcan, Ioana Breda Morar, Crina Varga Haiduc, Mihaela Grindean, Andreea Ciupe, Adrian Socaciu, Adrian Buza, Raul Oltean, Florin Bota, Radu Lazăr, Adrian Silviu Popa, voci consacrate alături de interpreţi tineri, într-un potpuriu al celor mai frumoase cîntece de dragoste din mai multe zone ale Transilvaniei. Reuniţi apoi într-un grup coral, cei amintiţi au „dialogat” muzical, alternînd cîntecele de fete cu cele ale feciorilor, cîntînd împreună cîteva din „şlagărele” care au devenit, la rîndul lor, tezaure sonore: „M-am suit în Dealu’ Clujului”, „Lele de la Orăştie”, „Dragu mi-i la veselie”, „Cînd eram mai mic”, „Mîndruliţă cu trifoi”…

Recitalurile celor doi invitaţi speciali ai spectacolului – Mariana Deac şi bănăţeanul Traian Jurchela – au provocat, firesc, bisuri şi aplauze susţinute, cu promisiunea acestor îndrăgiţi interpreţi de a reveni printre clujenii care ştiu să aprecieze muzica şi interpretările de calitate. Într-un veritabil tur de forţă, soliştii au fost acompaniaţi de orchestra profesionistă „Cununa Transilvană” a C.J.C.P.C.T. Cluj, dirijată de Ovidiu Barteş, orchestră care şi-a onorat pe deplin cartea de vizită prin virtuozitate şi profesionalism.

Obiceiul de nuntă din satul clujean Ceaba a fost transpus scenic, într-o formă schematică, de Grupul „Tradiţii” al Zegrenilor din Ceaba, secondaţi de Taraful Nelu Boca, avînd drept actanţi cîteva fermecătoare perechi de ţărani autentici. Ritualul a cuprins strigături, cîntări şi reprize de joc, desfăşurate într-un tempo ameţitor, dialoguri cu tentă umoristică ale celor două grupuri de nuntaşi, trecerea de către mireasă a unor „încercări” obligatorii, totul într-o stare de veselie generală, care a cuprins, firesc, şi sala.

După finalul electrizant cu „M-am suit în Dealu’ Clujului”, spectatori şi artişti şi-au luat rămas bun cu zîmbetul pe buze, „legîndu-se”, simbolic, să iubească şi să fie iubiţi, să iubească folclorul adevărat şi să-l ducă mai departe ca pe o moştenire de mare preţ.

Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro