„Cînd zidurile cad”

    Excepţionalul fotodocumentar realizat de jurnalistul dr. Cristian Ivaneş – redactor la Radio Cluj, laureat, în 2010, cu titlul de Doctor în Istorie modernă al Universităţii din Memphis, Tennessee (SUA), cu teza National Identity and the Making of a Nation: Simion Bărnuţiu and the Revolution of 1848-1849 in Transylvania; de două ori distins cu Premiul Reporter European al Comisiei Europene şi cîştigător al Premiului Deutsche Welle pentru Radio, premiu care i-a permis accesul în arhivele Landului Berlin, pentru documentare şi realizarea fotodocumentarului despre care este vorba – a fost prezentat la Cluj-Napoca luni, 7 noiembrie 2011, într-o proiecţie pe Casa Matei: în anul în care se împlinesc 50 de ani de la începerea construcţiei Zidului Berlinului şi cu două zile înainte de 9 noiembrie, cînd se împlinesc 22 de ani de la căderea zidului, în ziua  istorică de 9 noiembrie 1989. „Cînd zidurile cad” – un memento zguduitor, o istorie în imagini, crudă şi terifiantă, aproape incredibilă pentru cei care se năşteau în 1989 sau puţin înainte; o istorie la care berlinezii au asistat neputincioşi şi pe care, în noiembrie 1989, cei din Est au luat-o în propriile mîini, dărîmînd zidul care-i despărţea de fraţii lor, dărîmînd zidul din ei înşişi. Să recunoaştem că marea doză de curaj le-a fost insuflată de vizita, şi ea istorică, din acea toamnă, a lui Gorbaciov la Berlin, pe care berlinezii şi întreaga Germanie l-au aclamat „Gorbi !, Gorbi !”, demonstrînd zile în şir şi cerînd libertate de mişcare, libertăţi cetăţeneşti, reunificarea. Iar Gorbaciov a spus atunci, răspicat, că istoria trebuie să-şi urmeze cursul. În acea toamnă a libertăţii popoarelor din Est, care s-a extins apoi în întregul bloc comunist, febra revoluţiilor a condus la dărîmarea tuturor zidurilor, care au fost luate cu asalt, punîndu-se astfel capăt unei epoci de întuneric şi teroare. Fotodocumentarul a prezentat etapele ridicării zidului, din 13 august 1961 şi pînă la 9 noiembrie 1989,  primele victime (din cele circa 1000), tragediile umane şi suferinţa cetăţenilor în faţa incredibilelor metode de reducere la tăcere practicate de autorităţile din fosta R.D.G., încercările de evadare (soldate de cele mai multe ori cu moartea eroilor), dar şi pe cei cărora „marea evadare” le-a reuşit, creşterea zidului pînă la dimensiuni care făceau imposibilă escaladarea. Şi, în final, căderea: momentul euforic din 9 noiembrie 1989 rămîne unic în istorie. Au rămas fragmente de zid, acum conservate ca vestigii, urme pe caldarîm spre neuitare. În direct de la Berlin a intervenit dl. Ernst Meinhardt, fost jurnalist la RIAS Berlin (Rundfunk im amerikanischen Sektor – Postul de radio din sectorul american), echivalentul Europei Libere pentru R.D.G.
Michaela BOCU
m.bocu@ziarulfaclia.ro