Chirurg clujean – „Încerc să le arăt rezidenților că și aici se poate face medicină”

Horațiu Coman, medic primar chirurgie vasculară, s-a întors la Cluj-Napoca după 11 ani petrecuți în Germania, unde a profesat pentru a se specializa. În 2022, a revenit acasă pentru a pune în practică, la Spitalul Clinic Județean de Urgență din Cluj. tot ce a învățat acolo.

Într-un interviu acordat ziarului Făclia, chirurgul Horațiu Coman vorbește despre experiența dobândită în Germania și explică, pe de altă parte, de ce a decis să se întoarcă și să lucreze acasă.

Reporter: Când ați plecat din țară?

Horațiu Coman: Am terminat Medicina Generală (în cadrul UMF Cluj-Napoca) în 2006 la Cluj, după care am activat aici până în 2011, ca rezident și doctorand, iar din 2011 am plecat în Germania până în 2022, când am revenit la Cluj, la Spitalul Județean de Urgență. Am plecat atunci pentru perfecționare, pentru a mă specializa, am simțit că există niște limite și niște piedici nu neapărat de natură financiară, nu asta a fost ceea ce m-a mânat pe mine în luptă, în primul rând. Existau niște aspecte pe care nu le puteam învăța aici și atunci am zis că încerc să văd cum aș putea să mă dezvolt într-o țară care îți pune totul la dispoziție. Nu am plecat cu gândul de a rămâne, nici neapărat reveni, ci ca să mă dezvolt profesional, urmând să văd apoi ce se întâmplă.

Reporter: Ce diferențe ați observat acolo, când ați ajuns, în acest domeniu?

Horațiu Coman: Am văzut foarte multe diferențe, vorbind strict de sistemul sanitar, există diferențe de la modul în care se achită asigurările de sănătate, și se face rambursarea actelor medicale, până la dotările spitalelor, politicile de acolo, asigurările implicate în sistem, implicarea altor entități în conducerea spitalelor. De exemplu, există spitale universitare, spitale județene, conduse de autoritățile locale, patronate de biserică, spitale patronate de entități private. În plus, ceea ce este foarte important și avantajos – a fost în cazul meu – e modul în care este gândită activitatea medicală – totul pornește de la a crea o echipă, un grup de oameni, care să poată gestiona activitatea în orice moment, pe baza competențelor pe care le au. Nu se pune accent pe individualități. Sigur, sunt medici de elită în anumite domenii, dar care creează în jurul lor echipe și activități, medicul specialist fiind solicitat când e nevoie de el. În rest, cazurile normale se desfășoară la nivelul echipei.

Reporter: Cum stau cei din Germania la capitolul birocrație?

Horațiu Coman: Este birocrație…nemții sunt cunoscuți pentru birocrație, doar că există o diferență, la momentul în care inițiezi o activitate sau, să spunem, în cazul unei persoane care se duce prima dată în Germania, când își pune toate actele în regulă și începe să activeze un sistem, indiferent la ce nivel, durează, și sunt niște pași birocratici stufoși care trebuie parcursși. După aceea, lucrurile se simplifică foarte mult. Deci, e greu la început, dar după aceea se simplifică lucrurile.

Reporter: Dar la capitolul digitalizare în domeniul medical?

Horațiu Coman: În ceea ce privește documentarea actelor medicale care privesc pacientul, se merge foarte mult pe digitalizare. Foile de observație de mână care sunt în sistemul nostru de sănătate nu mai există la ei, practic, există doar fișa de urmărire a pacientului internat. În rest tot ce se documentează, se documentează în calculator. Vizita zilnică la pacienți, manoperele care se fac, tot merge în calculator. Noi, la nivelul Spitalului Județean nu stăm rău, ca să zic așa, la acest capitol, și noi documentăm multe aspecte în partea electronică a fișei pacientului, doar că suntem constrânși de legislație să scriem și în foaia de observație. Și atunci, practic, în anumite aspecte trebuie să ne documentăm dublu, și în calculator, și pe foaia de observație, plus o grămadă de semnături și ștampile care trebuiesc puse, ceea ce acolo nu exista. Acolo se punea semnătura pe un act, nu aveam ștampilă, spre exemplu, ca medic.

Reporter: Ce cazuri speciale ați întrunit acolo, pozitive si negative, deopotrivă?

Horațiu Coman: Am avut șansa de a lucra în mai multe clinici, și universitare, și am întâlnit aproape tot spectrul de patologie care poate să fie în chirurgia vasculară. Din punctul acesta de vedere pot să mă declar norocos. Aproape toate aspectele chirurgiei vasculare le-am văzut și le-am parcurs, sigur că sunt patologii mai rare, cu unele poate nu te întâlnești niciodată în viață, dar totuși, am avut ocazia să văd destul de multe lucruri. Asta îți dă o siguranță în abordarea unui caz. Se axează foarte mult pe prevenție, să previi, ca pacientul să nu ajungă în stare critică. La noi, din păcate, pacienții ajung, uneori, destul de tardiv, cel puțin în cazul nostru de patologie vasculară, când puține șanse de revascularizare mai sunt disponibile. Încerc și eu să identific cauzele, dar sunt mai multe, probabil legate și de infrastuctură, probabil infrastrctură rutieră. Sunt mulți pacienți care doresc să vină la Cluj, la Timișoara, în București, în centre universitare și nu se adresează direct medicului din zona respectovă. În plus, există zone în care nu există chirurgi vasculari, și atunci, până pacientul parcurge întreg circuitul, trece timp prețios, în care s-ar putea face ceva constructiv.

Acum, sigur că fiecare pacient care nu evoluează cum ți-ar dori, și care din varii motive merge într-o direcție greșotă, te marchează, e inevitabil lucrul acesta, și te întărește, în același timp, încercând să înveți să identifici din fiecare situație care nu merge cum ar trebui, să vezi care au fost cauzele, problemele, nu neapărat să înveți din greșeli, ci să vezi care dintre soluțiile terapeutice propuse nu au funcționat cum ar fi trebuit.

Pozitiv, ce m-a impresionat a fost ușurința cu care poți să abordezi cadrele medicale de prestigiu din Germania. Cred că acesta a fost primul impact foarte bun, am avut ocazia să discut cu chirurgi de elită ca și cum aș fi discutat cu orice alt coleg.A fost o lejeritate în discuții, o deschidere foarte bună și colegialitate.

De asemenea, din punct de vedere al dotărilor, m-a marcat pozitiv faptul că acolo ai posibilitatea să soliciți un material și să îți fie oferit, și nu te preocupi ca medic, nu te întrebi – oare am tot ce îmi trebuie.

Reporter: După ce ați fost în altă țară, puteți ușor compara, ce puteți spune despre noi, la capitolul dotări, cum stă țara noastră?

Horațiu Coman: Se fac investiții și există deschidere foarte mare din partea conducerii spitalului și asta e un mare avantaj. Când este susținută o activitate de către cel care gestionează activitatea respectivă, de la manager până la consiliul de administrație și director medical, sigur că totul se desfășoară mai lin. Acum, sigur că și noi trebuie să ne ajutăm , să găsim și surse suplimentare de finanțare față de ceea ce poate spitalul, nu suntem singura secția care are nevoie de susținere la spital. Și atunci, încercăm să combinăm cele două aspecte în așa fel încât să ne putem desfășura activitatea cât mai bine. Deci, cum spuneam, investiții sunt, angiograful este nou, a fost dat în folosință în vară, mai există unul la Medicală 1, la Cardiologie, deci două angiografe în cadrul Spitalului Județean. Ca și materiale, ne zbatem, sigur că nu avem sursele din Germania. Sunt anumite perioade în care avem lipsuri, dar încercăm să compensăm. Eu sunt de jumătate de an aici, acum încercăm să accesăm niște programe prin care până acum nu se finanța activitatea pe care o desfășurăm noi, dar încercăm să acordăm șanse și să avem surse suplimentare. Mai avem niște evenimente pe care le facem, și tot la bunăvoința spitalului apelăm pentru decontarea materialelor. Se renovează Secția de Chirurgie vasculară acum, blocul operator este complet renovat, nu stăm rău, mergem într-o direcție bună.

Reporter: Ce sfat le dați tinerilor care pleacă în alte țări să profeseze medicina?

Horațiu Coman: Discuția trebuie dusă la modul general, dar și individual. Sigur, mirajul a ceea ce se întâmplă afară este mare, însă cei care merg acolo trebuie să înțeleagă faptul că nu te ia cineva și te pune să lucrezi. E nevoie de muncă asiduă pentru a ajunge la un nivel, acolo unde îți dorești, aici sau acolo. Trebuie să îți cântărești foarte bine deciziile și să ai parte și de un pic de sfătuire în alegerea pe care o faci, să te duci într-o zonă unde să poți să lucrezi, să fii lăsat să lucrezi, să fii susținut, altfel, ești doar observator. Pleci de aici pentru că ceva te nemulțumește și ajungi acolo tot observator. Dar trebuie să muncești și să te implici foarte mult. Apoi, salariul este pe măsură, sigur, e o diferență. Iar ca să ajungi la un nivel mai înalt, sus, nu ajunge un an, doi, trebuie să tragi.

La modul individul, există specialități care stimulează echipa. Eu, de când am venit aici, încerc ăs ofer rezidenților sprijin și să îi îndrum să lucreze, să le arăt că și aici se poate face medicină, exact ca în afara țării, pe măsura posibilităților. Desigur, îi încurajez să meargă (în schimburi de experiență – n.red), e bine să vezi mai ulți chirurgi la lucru, indiferent de ce domeniu ar fi. E bine să vezi mai mulți chirurgi la lucru și să îți formezi apoi stilul tău propriu. Se poate fincționa și aici, repet, dotările sunt din ce în ce mai bune și se mișcă lucrurile, mai încet decât dincolo, dar se mișcă și la noi, în anumite zone din țară.

Reporter: V-ați gândit să mai plecați în afară, să vă stabiliți în altă țară, mai exact?

Horațiu Coman: Eu păstrez permanent legătura cu colegii de acolo, și sigur că un medic care nu ține contactul cu ceea ce se întâmplă, cu noutățile, ajunge să se plafoneze. Clar am în plan să mai merg, pentru schimburi de experiență, dar deocamdată sunt aici, nu mă gândesc să plec definitiv, deocamdată nu.

Încercăm să promovăm chirurgia vasculară în Cluj, motiv pentru care și anul acesta Congresul Societății Române de Chirurgie Vasculară va fi ținut la Cluj, în octombrie. Nădăjduim că o să existe sprijinul și al Universității, și al factorilor locali pentru promovarea acestui eveniment, în așa fel încât să arătăm celorlalte zone din țară că se face chirurgie vasculară de nivel european, aici, la Cluj. Până acuma, chirurgia vasculară era un fel de Cenușereasă, într-un con de umbră, dar încet-încet vom schimba acest aspect. Colaborarea este foarte bună cu colegii de la Radiologie, în laboratorul de Angiografie, și ne susținem reciproc, suntem permanent în colaborare, discutăm cazurile, anumite aspecte ce țin de noi le facem noi, ce țin de ei, le fac ei, încercăm să ne ajutăm pe cât de mult se poate, iar asta e lucru mare.

Anca M. COLIBĂȘANU