China şi Japonia – o dragoste imposibilă

El Pais

Escaladarea conflictului legat de insulele Diaoyu/Senkaku arată fragilitatea şi instabilitatea relaţiilor bilaterale, ameninţate de pusee de tensiune greu de eradicat şi de competiţia de a-şi redefini fiecare locul în Asia de Sud-Est, în cazul Chinei însoţit de un mesaj clar de autoafirmare adresat SUA.

Pentru China, înţelegerea este posibilă doar prin asumarea din start de către Japonia a responsabilităţilor sale istorice (compensarea daunelor din cel de-al doilea război mondial) şi o mai mare implicaţie regională. În ce priveşte Japonia îi este greu să digere revirimentul chinez şi consecinţele sale regionale, mai ales în regiunea Asiei de Sud-Est. Niciuna din cele două ţări nu îşi doreşte să ia amploarea diferenţele istorice, tensiunile energetice sau disputele privind Taiwanul sau insulele Diaoyu, dar valsul paşilor înainte şi înapoi complică, enervează şi îngreunează capacitatea reciprocă de a depăşi aceste diferenţe şi de a construi o relaţie cu vocaţie creatoare în regiune.

Golurile din relaţiile bilaterale nu sînt de ordin economic, dar afectează teme foarte sensibile. Beijingul a criticat Tokyo pentru a fi acordat viză liderului uigur Rebiya Kadeer şi faptul că Tokyo permite cetăţenilor taiwanezi să se înregistreze ca atare în Japonia. Din 2005 există un dialog strategic bilateral, creat în intenţia de a debloca neînţelegerile existente din 2001, cînd premierul japonez Koizumi a reluat vizitele la sanctuarul de la Yasukuni, unde sînt veneraţi soldaţii japonezi căzuţi în lupte, inclusiv mai mulţi criminali de război. Preşedintele chinez Hu Jintao a afişat o atitudine mai favorabilă Japoniei decît predecesorul său, Jiang Zemin, mizînd pe o mai mare integrare regională, convins că va putea atenua tensiunile bilaterale.

Speranţele suscitate de fostul premier nipon, Shinzo Abe, în 2006, care a ales China pentru prima sa vizită în exterior, s-au spulberat repede. Preşedintele chinez a vizitat Tokio, în 2008, după o vizită similară făcută de premierul Wen Jiabao.

Preşedintele Hu Jintao a îmbrăţişat ideea de a face din Asia o putere regională pînă în 2009. În vizita pe care a făcut-o în Japonia pe vremea primului ministru Fukuda, în 2008, s-au testat bazele unei posibile refondări a Asiei de Sud-Est cu privirile ţintite spre o înţelegere trilaterală cu Corea de Sud, care avea să facă primii paşi la sfîrşitul acelui an. În înţelegerea Japoniei cu India stă cheia pentru ca ascensiunea economică asiatică să poată deriva şi într-o maximă incidenţă politică globală, depăşind şi lăsînd deoparte rivalităţile geopolitice în numele leadershipului. Însă nici Japonia şi nici India nu se simt comod în faţa unui leadership chinez. După cum, s-a văzut bine, nici SUA.