CERAMICA ROMÂNEASCĂ IERI, AZI ŞI MÎINE

• Donaţia JEAN-FRANÇOIS GARMIER •
Muzeul Etnografic al Transilvaniei invită publicul interesat joi, 6 noiembrie 2014, de la ora 13, la vernisajul expoziţiei CERAMICA ROMÂNEASCĂ IERI, AZI ŞI MÎINE. Donaţia JEAN-FRANÇOIS GARMIER. Expoziţia va fi deschisă la sediul central al Muzeului Etnografic, str. Memorandumului nr. 21, în perioada 6 – 23 noiembrie 2014.
Născut în 1948, Jean-François Garmier a desfăşurat o impresionantă activitate în domeniul muzeologiei franceze, ocupînd poziţii de manager muzeal timp de peste 35 de ani. El a condus succesiv, în perioada 1976-2011, muzeele din oraşul Mîcon, pe cele din comitatul Nièvre, iar apoi muzeele din oraşul Bourges. Specialist în istoria artei, şi-a susţinut teza de doctorat cu o lucrare despre obiectele medievale aflate, în secolul al XIX-lea, în colecţiile de artă din Lyon. A publicat lucrări de istorie a colecţiilor de artă, istorie a arhitecturii medievale şi moderne, artă contemporană şi ceramică populară. A întreprins, cu începere din anul 1998, peste 70 de călătorii de studiu în România, dedicate cercetării ceramicii populare. Pe parcursul celor 16 ani de studii în acest domeniu, a vizitat toate centrele importante de producţie ceramică şi a studiat în detaliu activitatea a peste 30 de olari. În paralel cu realizarea acestor cercetări, Jean-François Garmier şi-a constituit o impresionantă colecţie de ceramică populară românească, numărînd peste 500 de piese.
Colaborator al Muzeului Etnografic al Transilvaniei din anul 2003, a devenit un excelent cunoscător al colecţiei ceramice, al fototecii şi al bibliotecii acestei instituţii. În anul 2013, Jean-François Garmier şi-a donat colecţia de ceramică românească Muzeului Etnografic al Transilvaniei. O parte a pieselor din donaţia Garmier sînt prezentate în cadrul acestei expoziţii. În opinia avizată a lui Jean-François Garmier, ceramica tradiţională românească, prin motivele sale decorative unice şi prin cromatica sa de excepţie, este una dintre cele mai interesante şi valoroase componente ale patrimoniului cultural tradiţional european.
„Constituită cu începere din anul 1999, colecţia prezentată parţial în această expoziţie este alcătuită din obiecte care atestă starea producţiei de olărie din România în secolul al XX-lea şi la începutul secolului al XXI-lea. Expoziţia îşi propune să ilustreze mutaţiile importante pe care acest meşteşug le cunoaşte şi prezintă adaptarea acestuia la o lume nouă, în care funcţia decorativă înlocuieşte, din ce în ce mai mult, funcţia utilitară tradiţională. Multe dintre obiectele care o alcătuiesc nu au o valoare estetică deosebită, dar simplitatea lor reflectă realitatea actuală. Ansamblul format din 500 de piese de olărie fost donat Muzeului Etnografic al Transilvaniei pentru a continua îmbogăţirea importantei sale colecţii cu piese datînd din secolul al XVII-lea şi pentru a permite astfel asigurarea continuităţii reflexiei etnologice asupra uneia din creaţiile emblematice ale artei populare româneşti. În prima sală, pot fi văzute obiecte datînd aproximativ din prima jumătate a secolului al XX-lea, perioadă în care olăria, bogat ornamentată, îşi îndeplinea încă străvechea funcţie utilitară, cu toate că îşi pierduse deja productivitatea. A doua sală prezintă producţia actuală. Toate piesele au fost realizate între anii 1998 şi 2012 şi au fost achiziţionate direct de la producători. Prezentarea se termină cu o evocare a viitorului. Alături de o producţie cu caracter popular, semiindustrială, din ce în ce mai stereotipă, se observă apariţia unor obiecte noi, „moderne”, care nu mai respectă tradiţia. Se constată însă, deopotrivă, şi existenţa unor produse de o foarte bună calitate tehnică şi artistică, care reînnoiesc şi îmbogăţesc tradiţia.” (Jean-François Garmier)