Celebrând diversitatea cu Néstor Bayona și Csiky Boldizsar

Titlul spune multe și spune pentru că vineri, 24 martie, pe scena de concert a Filarmonicii Transilvania am celebrat, prin doi invitați de marcă-dirijorul Néstor Bayona și pianistul Csiky Boldizsár-diversitatea, combinația Gershwin, Bernstein, Copland dovedindu-se a fi de mare succes. Succes de public în primul rând, sala Colegiului Academic fiind arhiplină la ora de începere a simfonicului. Și cei prezenți nu au avut ce regreta.

Rămân la cei trei compozitori americani, trei puternice personalități artistice, cu un impact major în evoluția muzicii americane în particular, universale în general. Dacă pe Gershwin și Bernstein îi știm, surpriza a venit prin programarea unei piese de Aaron Copland, nepermis de puțin inclus în programele de concert. Nu că primii doi ar fi mai mult…

Din creația lui George Gershwin am ascultat Uvertura musicalului Girl Crazy, respectiv Rhapsody in Blue. Bernstein a fost prezent prin Dansurile simfonice din West Side Story, în timp ce din Copland au fost incluse în program Patru episoade de dans din baletul Rodeo. Mă opresc pe scurt asupra lor…Musicalul Girl Crazy a avut premiera la 14 octombrie 1930, pe scena Alvin Theatre; timp de o stagiune s-a jucat aproape de…300 de ori, record absolut în materie de programări. Rhapsody in Blue. Un experiment în muzică are o istorie aparte, cu multe refaceri, premiera mondială având loc la 12 februarie 1924, pe scena Aeolian Hall din New York, lucrarea bucurându-se de aprecierea publicului. Cât privește cronicile de specialitate, ele au fost pro și contra, nu intru în datele lor. Cert este că Rhapsody in Blue este lucrare concertistică de referință prin îmbinarea și includerea jazzului în structura muzicii clasice, piatră de încercare pentru mulți pianiști și dirijori, am în vedere dificultatea scrierii. În 1960, Leonard Bernstein realizează o suită orchestrală de dansuri din West Side Story, care urmează episoadele principale: Prolog, Scherzo, Mambo, Cha-Cha, Scena întâlnirii, Fuga Cool, Încăierare, Final. În fine, baletul Rodeo este compus de Copland pentru compania Ballet Russe de Monte Carlo, cu premiera la 16 octombrie, 1942, la Metropolitan Opera House din New York; Și Copland pune la punct, în 1945, un aranjament simfonic al baletului, în care sunt cuprinse patru episoade dansante: If Heʼd Be a Buckaroo by His Trade, Sis Joe, Old Paint și dansurile Bonyparte/Bonaparteʼs Retreat, respectiv Mc Leodʼs Reel.

După modul în care și-a pregătit discursul muzical, dirijorul Néstor Bayona are un loc asigurat în inimile spectatorilor clujeni. Este la a șasea colaborare cu Orchestra Filarmonicii Transilvania, prima în iunie 2019, ca pianist și dirijor asistent al Maestrului Lawrence Foster pentru înregistrarea operei La fanciulla del West de Puccini. Au urmat Concertul de Anul Nou (2019); colaborarea cu Orchestra Filarmonicii clujene în cadrul Festivalului Internațional Enescu, prezentarea operei Lulu de Berg, tot asistent dirijor pentru Lawrence Foster (2021); Concertante în festivalul Cluj Modern (2022); tot în 2022 are loc colaborarea cu chitaristul Dragoș Ilie, pentru ca în martie 2023 să cucerească definitiv, pot afirma, aprecierile clujenilor. Energic și dinamic, exact și ferm în gesturi și intenții și, nu în ultimul rând, temperament clocotitor, Néstor Bayona construiește discursuri muzicale în care se remarcă perfecta omogenitate a interpretărilor când calde, când penetrante, nuanțări ample în paleta sonoră, ruperi controlate de ritmuri, logica construcțiilor muzicale prin gradarea sonorităților, anticipare a unor finaluri incandescente.

Senior al pianului, Csiky Boldizsár este de ani mulți în sufletele noastre. A ridicat sala în picioare printr-o interpretare în care i-am remarcat tehnica suplă, virtuozitatea, sunetul rotund și plin, intervențiile sigure și viguroase, sensibilitatea romantică aș spune, în cele două solo-uri ale Rapsodiei, muzicalitate la baza căreia stă o bogată experiență artistică. Csiky Boldizsar este stăpân autoritar al resurselor tehnice și expresive ale pianului, performanța solistică găsindu-și exprimarea și prin foarte buna colaborare cu Orchestra și dirijorul Néstor Bayona. Mai aduc în discuție trei atu-uri care definesc profilul pianistului: atitudinea, eleganța, prestanța scenică.

Orchestra Filarmonicii a fost din nou la înălțime. Sunt tentat să nominalizez fiecare instrumentist în parte și cred că voi reuși, într-una din viitoarele cronici, să fac și acest lucru. Toți merită a fi evidențiați!

Demostene Sofron

Foto Cristina Rădulescu

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut