Cel ce toate le împlinește

Psalmul 143 pune în lumină diferența radicală dintre idealurile și bucuriile acestei lumi și adevărata fericire ce izvorăște din încrederea în Domnul: „Cămările lor pline, vărsându-se din una în alta. Oile lor cu mulți miei, umplând drumurile când ies; boii lor sunt grași. Nu este gard căzut, nici spărtură, nici strigare în ulițele lor. Au considerat fericit poporul care are aceste bunătăți. Dar fericit este poporul acela care are pe Domnul ca Dumnezeu al său”.

Ascultând evanghelia din Duminica Sărbătorii Coborârii Sfântului Spirit, nu putem să nu ne întrebăm câți sunt oamenii cu adevărat interesați de chemarea Mântuitorului: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea”. Câți vor cu adevărat apa cea vie dătătoare de viață veșnică și câți alții preferă să se bălăcească în apele stătute ale acestei lumi, limitându-se la bucuriile vremelnice ale ei, atât de clar descrise de psalmul de mai sus. Adevărata păcăleală a celui rău stă în faptul că ni-L prezintă pe Dumnezeu ca pe un concurent care încearcă să ne ia tot ce avem. Isus în schimb nu neagă apa de zi cu zi samarinencei. Îi cere să nu se oprească la ceea ce este doar un simbol al Apei Vii pe care El o dăruiește. Aceeași logică se aplică și celorlalte realități umane: bucuria pe care ele o conferă este doar o pală imagine a adevăratei bucurii pe care Domnul a pregătit-o pentru noi. Cele din această lume sunt daruri vremelnice, menite să ne indice Dăruitorul și nu să se transforme în idoli.

Sărbătoarea Rusaliilor este un moment privilegiat în care darul Spiritului Sfânt ne revelează acest adevăr, umbrind toate darurile din această lume. Ucenicii Domnului primesc însăși puterea lui Dumnezeu de a vindeca, de a mângâia, de a întări, de a lupta împotriva celui rău. Primesc mai ales puterea de a deschide porțile vieții veșnice pentru cei care își deschid inimile. Și nu există turme, nici bogății, nici daruri ale acestei lumi capabile să cumpere așa ceva.

După Înălțarea Domnului, atunci când natura noastră umană răscumpărată se înalță împreună cu El în sânul Sfintei Treimi, în sărbătoarea Rusaliilor, Spiritul Sfânt se coboară în sufletele noastre transformându-ne în Temple ale Sale. Cu toate acestea, deoarece glasul mincinos al șarpelui încearcă în fiecare zi să ne scoată din comuniunea de iubire de care Sfânta Treime ne-a învrednicit, în fiecare zi suntem datori să trăim și să punem în practică darurile primite, răspunzând chemării Domnului. Iar pentru a ne aduce aminte și a cere ajutorul Celui pe care astăzi l-am primit, cum ar fi să ne începem ziua spunând: „Împărate ceresc, Mângâietorule, Spirite al adevărului, care pretutindenea ești, și toate le-mplinești, vistieria bunătăților și dătătorule de viață, vino și te așază întru noi, și ne curățește de toată întinarea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre”.

† Preasfinția Sa CLAUDIU
Episcop de Cluj-Gherla