Cea mai dezgustătoare prostie…

… ar fi egoismul! – cred unii înţelepţi. O fi. Dar câte nu mai sunt în panoplie! …

Parcă mai mult dau dreptate Mahabharatei care crede egoismul o inconştienţă. Chiar aşa! Căci Ştiinţa contemporană exact aşa zice: totul este legat cu totul şi o disturbare dintr-un punct disturbă întregul. Este teoria sistemelor a lui Bartalamfi. Deci, avea, încă o dată, dreptate Iisus când ne spunea să ne iubim unii pe alţii aşa cum ne-a iubit El. Fiindcă orice energie negativă arunci spre celălalt (ură, invidie, gelozie, vendetă etc.) e cu feed-back. Exact spre tine se întoarce şi te face praf! Ne mai mirăm de puzderia de boli şi de nefericiri? Nu ne mai mirăm.

Egoismul ai crede că e încastrat în om, graţie instinctului de conservare, dar… până la un punct, fraţilor! Să nu ne mai scuzăm, amăgindu-ne cu egoismele copilăriei, pe care noi le creştem răsfăţându-ne odraslele. Nici cu egoismele tinereţii şi să dăm, cum facem, se ştie bine, vina pe hormoni. Nici dând vina pe sensibilitatea de diferite grade, când frânele slăbesc şi când nu-i obligatoriu ca decrepitudinea să ne cuprindă. Nu-i chiar aşa.

Egoismul nu-i scuzabil nici prin frica de moarte, cea atât de general umană şi care generează în consecinţă depravarea, beţia, drogatul, goana după nemurire. Nu-i uşor, e drept, să fii conştient de entropia care dă buzna. Dar nici nu e o legitate să ne pierdem minţile, conştiinţa şi bunul simţ.

Deci, scuză nu-i, nu vă mai osteniţi să aruncaţi şi copilul odată cu apa din copaie. Hei, a spus-o Luther, nu Marx, asta ca să fim corecţi.

Dacă vrei să fii corect, nu-i lucru simplu azi, când omenirea pare a fi luat-o rău razna. Când o doamnă spune în Parlamentul Europei că incestul n-ar trebui să fie legal căci e… o tradiţie!!! … Când orice „cărămidă” vrea să ajungă monument trăim în postmodernism. Când acesta se confundă cu post-adevăr. Când totul ca să atragă atenţia şi să fie valoros trebuie să fie fabulos, nemaipomenit, extraordinar, excepţional, fantastic! Când nu mai contează decât ca totul să se vândă, să iasă BANUL!

Astea nu-s egoisme?

Fake-ul e la modă, e peste tot, ne împresoară, ne copleşeşte din tarabele pieţelor, din vitrinele boutique-ilor şi până la fake-ul din presă. Fenomenul e general, e mondial, iar noi suntem bine-mersi în top!

Egoismul transpare ca şi scaieţii din pârloagă din orice studiu sociologic şi care ne aduc o concluzie dureroasă: oamenii nu au azi încredere decât în cei care au aceleaşi păreri cu ei. Păi, până şi anticii ştiau că Adevărul se naşte din maieutică, adică din contradicţie! … Unde-i evoluţia gândirii! Unde-i progresul?

Egoismul e de lut… ştim. Ştim şi uităm. Căci vorba lui Francus, „oamenii vor să fie minţiţi!, fie deci minţiţi!”. Ne convine, nu? Egoismul nostru este gâdilat…

Egoismul te duce la… lene! Acel: „nu poţi ieşi din Destin!”. Căci, totuşi, liber arbitru există, asta e clar, o recunoaşte azi până şi Ştiinţa.

Egoismul te duce la… ridicol! Căci azi fiecare ştie totul despre tot. Nu-i vedeţi seară de seară la TV? Acum, în plină explozie informaţională a Cunoaşterii, există impostori şmecheri şi ticăloşi care vor să ne arate că ei ştiu toate despre tot! Plouă cu ridicol, plouă cu derizoriu, plouă cu impostură… plouă cu şmecherie… plouă cu ticăloşie!…

Egoismul e la mare modă în toate formele şi în toate modurile. Mulţi copilandri s-au grăbit să-l adopte pe Cioran (de care nici n-au auzit sau cred că e un DJ faimos! …): oricine a depăşit 40 de ani trebuie să dispară!… Ce imbecilitate!… Nici nu merită zâmbit ironic, dar merită pleznit drastic, căci uite aşa am ajuns să avem analfabetism, ba chiar şi să ne mai şi conducă analfabeţii sau „sfertodocţii”, vorba marelui istoric Vasile Pârvan. Iar rezultatul, e limpede…

Egoismul înseamnă lipsa conştiinţei. Lipsa omenescului. Lipsa responsabilităţii. Ce-i asta: să petrecem pe ruinele lumii?

Egoismul înseamnă să fii pesimist şi să zici: „toate civilizaţiile mor, deci care-i problema? E OK că şi civilizaţia noastră e în agonie, să mai vină o bere! O bere sau un vin, mai multe beri, mai mult vin, nişte prafuri…” Doamne, unde s-a ajuns?

Egoism înseamnă că grăbita linişte vine rar şi fuge repede. Sau nu mai vine deloc. Că trăim o civilizaţie a ipocriziei. O civilizaţie a terorismelor. O civilizaţie în care nici măcar iluziile nu rămân tinere, ci îmbătrânesc, nu mai vorbim de vise, speranţe…

Egoism înseamnă să fim prea cuminţi înainte de a îndrăzni. Şi apoi ne mirăm că te prinde, de nu te vezi, vârtejul vieţii. Şi egoismele tale mărunte nu mai sunt decât nişte lopăţele de clădit castele de nisip pe malul mării năpădit de tornade şi tsunami…

Stela-Maria IVANEŞ

P.S. Există întotdeauna un loc luminos al amărăciunii şi o parte senină a îndoielii. E golul acela cu şansă în care apare întotdeauna Ceva.