Ce se va întîmpla dacă Marea Britanie va părăsi UE?

The Independent

Exporturile

UE este de departe cea mai mare piaţă unică de export a Marii Britanii, în contextul în care 53% din produsele britanice au fost achiziţionate de ţări membre ale blocului în 2011. Acest sector al economiei britanice sprijină direct şi indirect trei milioane de locuri de muncă.

Dacă Marea Britanie va părăsi UE, i se va mai permite cu siguranţă să vîndă bunuri pe piaţa unică. Norvegia, Islanda şi Elveţia fac acest lucru prin intermediul unui acord de liber schimb. Diferenţa ar fi că Regatul Unit nu va fi în măsură să stabilească regulile care guvernează piaţa unică europeană. Va trebui să pună în aplicare aceste norme pentru a păstra vînzările pe aceste pieţe. Argumentul invocat de cei care doresc ieşirea din UE este că acest lucru i-ar încuraja pe producătorii britanici să se concentreze pe exporturi în ţări precum China, Brazilia şi India.

Importurile

Marea Britanie importă mult din celelalte ţări din UE – mai mult decît exportă. În 2011, a exportat în UE mărfuri în valoare de 159 miliarde de lire şi a importat bunuri în valoare de 202 miliarde de lire – un deficit comercial anual de 42 de miliarde de lire. Unii susţin că acest deficit îi acordă o pîrghie pentru a cere mai multe clauze de excludere voluntară (opt-out) şi rabaturi bugetare de la partenerii europeni. Argumentul este: “Ei au nevoie de noi mai mult decît avem noi nevoie de ei”.

Problema este că Marea Britanie importă multe produse europene nu pentru că face o favoare europenilor, ci pentru că britanicii vor să cumpere lucruri care nu pot fi produse în ţară – de exemplu maşinile germane şi produsele franceze de lux. Dacă Marea Britanie va părăsi UE, guvernul ar putea decide să impună tarife mari la importurile europene, dar acest lucru nu se va dovedi foarte popular. Probabilitatea este ca ţara să aibă în continuare un deficit comercial cu UE, dar nu va avea niciun cuvînt de spus privind normele care reglementează piaţa unică.

Creşterea

Va mai dori capitalul străin să investească în Marea Britanie dacă aceasta nu va mai face parte din blocul UE? Unii economişti spun că investitorii de peste mări nu vor mai face acest lucru. Institutul Naţional de Cercetare Economică şi Socială, de exemplu, estimează că investiţiile străine directe ar putea scădea. Din acest motiv, PIB-ul va fi permanent cu 2,25% mai mic dacă ţara iese din UE. Capital Economics a susţinut însă luna trecută că din cauza crizei din zona euro, nivelul investiţiilor străine în Marea Britanie ar putea creşte dacă ţara ar pleca din UE, deoarece ar părea un paradis sigur.

Imigraţia

Dacă Marea Britanie pleacă din UE, guvernului nu i se va mai cere să permită libera circulaţie a tuturor cetăţenilor celor 27 de ţări membre ale UE în Marea Britanie şi nici dreptul de a munci aici. Aproximativ 165.000 de cetăţeni au emigrat în Marea Britanie pînă în septembrie 2011, după ce 182.000 au ajuns în cele 12 luni pînă în septembrie 2010. Susţinătorii ieşirii din UE spun că oprirea acestor fluxuri ar ameliora calitatea vieţii, deoarece vor exista mai puţine tensiuni asupra serviciilor publice şi infrastructurii. Oponenţii ieşirii susţin că imigranţii reprezintă un avantaj economic pentru ţară, umplînd lacunele de pe piaţa britanică a muncii şi crescînd productivitatea generală. Dar libera circulaţie a persoanelor este cu două sensuri. Se estimează ca aproximativ 748.010 de britanici locuiesc sau lucrează în UE. Mulţi au case de vacanţă în Franţa şi Spania. Dacă s-ar restricţiona afluxul de cetăţeni ai UE în Marea Britanie, UE ar putea să răspundă în acelaşi fel.

Bugetul

Marea Britanie are o contribuţie brută anuală la bugetul UE de 15 miliarde de lire şi obţine un rabat de 6 miliarde euro în diferite subvenţii – în principal agricole. Acest lucru face ca aportul financiar anual net să fie de 9 miliarde de euro. Încetarea acestor plăţi prin ieşirea din UE ar contribui la reducerea deficitului ţării. Contribuţiile britanice la UE sînt echivalente cu 0,6% din PIB. În prezent ţara are un deficit de 8,3% din PIB. Trebuie avute în vedere însă şi beneficiile acestor contribuţii. Fondurile structurale sînt utilizate pentru a dezvolta ţările din blocul post-sovietic din Europa, construind infrastructura acestora şi făcîndu-le potenţiale pieţe mai mari pentru bunurile şi serviciile britanice.

Afacerile

Un studiu elaborat de Camerele de Comerţ din Marea Britanie a estimat că costul anual pentru regatul Unit al reglementărilor UE este 7,4 miliarde de lire, dar costurile trebuie stabilite în raport cu beneficiile. UE a obligat reţelele de telefonie mobilă să înceteze să-i încarce pe clienţi atunci cînd îşi folosesc celularul în străinătate. Marea Britanie în afara UE ar trebui să se bazeze doar pe autorităţile britanice din domeniul concurenţei pentru a proteja clienţii de abuzurille corporaţiilor.

Sectorul bancar

Este o relaţie complexă. Marea Britanie intenţionează să impună în plan intern cerinţe de capital mai mari decît în restul Europei. Este şi împotriva unui impozit pe tranzacţiile financiare, pe care o mare parte din restul Europei îl acceptă. Bancherii britanici sînt, în general, în favoarea rămînerii în UE. Ei se tem că accesul lor la pieţele de capital profitabile europene ar putea fi împiedicat dacă ţara părăseşte blocul. Atît băncile cît şi întreprinderile calculează că statutul de membru al UE este în interesul lor, deoarece UE poate contribui la deschiderea unor pieţe străine cum ar fi China, mai eficient decît dacă Marea Britanie ar acţiona pe cont propriu.

Agricultura

Politica Agricolă Comună (PAC) este aproape universal considerată un mecanism cheltuitor, care încurajează supra-producţia şi subminează fermierii africani. Între 2007 şi 2013, Marea Britanie contribuie cu 33,7 miliarde de lire la PAC şi va obţine înapoi 26,6 miliarde de lire, potrivit think-tank-ului Open Europe. Aceasta funcţionează ca o contribuţie netă de 7,1 miliarde de lire. Dacă ţara părăseşte UE, guvernul ar putea pierde aceste subvenţii acasă şi ar economisi bani. Dar există deja circumspecţie cu privire la ce să facă cu plăţile – să le permită miniştrilor să canalizeze banii spre conservare, mai degrabă decît spre producţie. În UE va putea presa spre o reformă a PAC imperios necesară iar afară din UE nu ar avea nicio influenţă.

Politica

Europa este mai social-democrată decît Marea Britanie. Chiar ţări cu guverne de centru-dreapta au tendinţa de a impozita mai mult, a cheltui mai mult pe asistenţă socială şi intervin mai puţin cînd vine vorba de pieţe. Cei de stînga din Marea Britanie tind să fie în favoarea rămînerii în UE, deoarece simt că va ajuta ţara să meargă în această direcţie. Cei de la dreapta au tendinţa de a se opune rămînerii din raţiuni similare. Ei cred că Europa contribuie la subminarea libertăţilor economice şi sociale ale ţării.

Trebuie însă avute în vedere şi politicile globale. Dreapta vrea să se bazeze pe “relaţia specială” a Marii Britanii cu SUA, dar Washingtonul preferă ca Marea Britanie să lucreze în parteneriat mai strîns cu UE. Giganţii în ascensiune din Asia, cum ar fi India şi China, par să considere rămînerea în UE a Marii Britanii drept un motiv bun de a construi relaţii economice şi diplomatice cu ea.