Cazul generalului Vlad: anchetă penală, percepție publică și context strategic

Chemarea la DNA, în calitate de suspect, a generalului Gheorghiță Vlad, șeful Statului Major al Apărării, a făcut știre în presa națională. Cu siguranță, având în vedere relevanța funcției, în actualul context regional de securitate, informația transmisă de DNA a ajuns și în cabinete care au ca preocupare apărarea din state aliate, partenere și, cel mai probabil, în altele cu mai puțină prietenie pentru România. Nu este exclus ca o astfel de informație să fie exploatată propagandistic de actori ostili României, în cadrul războiului hibrid în care ne găsim.

Vă invit să vă uitați mai atent la paragraful despre „probatoriul administrat până în prezent” din comunicatul DNA, pe acest subiect: „În cursul lunii iulie 2025, generalul Vlad Gheorghiță, […], prin actele sale de complicitate, ar fi înlesnit emiterea și semnarea de către general-locotenent Berdilă Iulian […], a unei solicitări adresate Ministerului Educației și Cercetării, privind suplimentarea locurilor de la buget pentru Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport București […], cu depășirea limitelor atribuțiilor conferite de legislație, în condițiile în care, solicitarea în cauză era atributul exclusiv al Direcției Generale Management Resurse Umane, structură centrală în cadrul MApN. Înscrisul oficial emis în condițiile mai sus descrise ar fi determinat luarea deciziei pentru suplimentarea cu un număr de 20 de locuri de la buget, prin promovarea candidaților admiși inițial pe locurile cu taxă, pe locurile de la buget suplimentate. Prin această modalitate, ar fi fost vătămate interesele legitime ale Ministerului Apărării Naționale, prin afectarea relațiilor instituționale, și, corelativ, ar fi fost creat un folos necuvenit în beneficiul celor 20 de candidați, prin promovarea acestora, de pe locurile cu taxă, pe locurile de la buget suplimentate, urmând ca la finalizarea studiilor universitare, un număr de 3 candidați, să fie încadrați pe posturi de ofițer, la Ministerul Apărării Naționale.”

Înțelegem că „o solicitare” către MEC a generalului-locotenent Berdilă, înlesnită de generalul Vlad, a dus la decizia Universității Naționale de Educație Fizică și Sport de trecere pe locuri fără taxă pentru 20 de candidați admiși pe locuri cu taxă la respectiva instituție de învățământ. Dintre aceștia, 3 studenți ar urma să fie încadrați pe posturi de ofițer, la MApN, după finalizarea studiilor. Ne mai spune DNA că transmiterea „solicitării” trebuia făcută exclusiv de Direcția Generală Management Resurse Umane (DGMRU) a MApN.

Un șef al apărării naționale care – dincolo de responsabilitățile stabilite prin lege organică – se preocupă de securitatea țării este chemat la DNA pentru suspiciunea de „săvârșire a infracțiunii de complicitate la uzurparea funcției” pentru că a înlesnit transmiterea unei solicitări din partea unui subordonat și, în efect, pentru decizia luată de o cu totul altă instituție. Pentru o parte a opiniei publice, acuzația poate părea disproporționată în raport cu poziția ocupată de șeful Apărării. Tocmai de aceea, clarificarea judiciară a situației este necesară.

Momentul ales pentru comunicarea publică a anchetei ridică inevitabil întrebări privind impactul asupra imaginii instituției militare, aflată într-o perioadă deosebit de sensibilă din punct de vedere al securității regionale. Momentul în care are loc acțiunea juridică este încărcat de efectele directe asupra siguranței cetățenilor români generate de războiul de lângă porțile țării. Ancheta apare într-un moment în care Armata României se află sub o presiune publică semnificativă, pe fondul dezbaterilor generate de recentele incidente de securitate de la graniță. De asemenea, suntem în perioada inițierii contractelor pentru apărare, în baza banilor împrumuteți prin programul SAFE al UE.

L-am cunoscut pe generalul Vlad – pentru o perioadă de aproape doi ani – în contextul exercitării funcției sale. Observațiile de mai jos reprezintă experiență proprie și nu constituie probe privind situația juridică aflată în curs de investigare. Desigur, aceste observații nu pot infirma și nici confirma acuzațiile formulate de procurori, dar pot contribui la înțelegerea profilului profesional al persoanei aflate în centrul dezbaterii, căreia unii îi cer deja demisia.
Îmi amintesc persistența neobosită a acestuia de a interzice cu desăvârșire participarea subordonaților la evenimente de natură comercială, în afara calității de observator al pieței de apărare, orice angajament cu vreun comerciant sau structură de lobby rămânând în atributele celor din afara Statului Major al Apărării. Cerea subordonaților formularea strictă a cerințelor operaționale pentru echipamente și transmiterea acestora către cei îndreptățiți de relațiile cu companiile în măsură să le producă.
În materie de adaptare a armatei la noile realități naționale – inclusiv în materie de recrutare – și internaționale, în special pentru consolidarea defensivă cu sprijin aliat pe teritoriul național, generalul Vlad era – firesc, de altfel – vectorul schimbării doctrinare și regulamentare. Adeseori, o adaptare în teren a fost îngreunată, dacă nu stopată, de prevederi regulamentare neactualizate, adeseori caduce. Într-o astfel de situație, pentru care Statul Major al Apărării nu avea competența modificărilor, se trimiteau adrese către structurile centrale ale MApN. Un refuz al modificării era urmat de o nouă solicitare din partea Statului Major al Apărării. Ideea generalului Vlad era că, până la urmă, necesitatea va obliga pe cel îndreptățit să opereze adaptările regulamentare necesare. Una dintre structurile care, din perspectiva mea, a manifestat o rezistență semnificativă la schimbare a fost DGMRU.

În situația viralizării acestei știri, interesul public – apărat de presă – coincide perfect cu cel național – apărat de DNA: acolo unde există, corupția trebuie drastic sancționată. Cu toții dorim ca persoanele plătite din bani publici, despre care există suspiciunea deraierii comportamentului profesional și chiar personal dincolo de reperele legale și etice, să fie aduse la cunoștința publică de parchete și presă. Însă prezumția de nevinovăție este stabilită prin Constituție. Doar autoritatea judecătorească este în măsură să hotărască vinovăția reală a cuiva.

Dan CRIȘAN