Cărţile clujenilor: Teodor Tihan, Perpessicius – pretext cehovian

Critic şi istoric literar clujean, fost redactor al revistei „Steaua” de la absolvirea facultăţii pînă la pensionare (1970-1985; 1990-2011), Teodor Tihan şi-a dedicat o bună parte a vieţii redactării unei teze de doctorat despre celebrul editor eminescian, autor al cunoscutelor Menţiuni critice, I-V,1928-1945, Menţiuni de istoriografie literară şi folclor, I-III, 1957-1967 şi Alte menţiuni…, I-III, 1961-1967, Perpessicius, semnalînd cu acest prilej mai multe texte inedite sau uitate aparţinînd acestui împătimit cititor şi comentator de literatură. Lucrînd mai tot timpul în sala de Manuscrise a Academiei Române, omul Perpessicius are ocazia să se întîlnească aproape zi de zi cu un frumos personaj feminin al Bibliotecii, custodele de sală, care îl farmecă pur şi simplu cu tinereţea, spontaneitatea şi frumoşii ei ochi grenaţi, făcîndu-l să-şi ridice tot mai mult privirea de pe filelele colilor de corectură eminesciană, spre a admira corpul de svîrlungă al tinerei custode. În această situaţie fiind, el pleacă în luna august 1950 în concediu de odihnă la Piteşti, unde obsedat de chipul frumos al tinerei şi de trăirea unor zile de fervent freamăt sentimental, începe să-şi transcrie trăirile într-un caiet de aproximativ 60 de pagini, sub titlul de Jurnal silvestru, căruia îi adaugă ulterior, datorită faptului că acesta are imprimat pe copertă portretul lui Cehov, specificaţia Pretext cehovian. Plecînd de la cîteva lecturi ale schiţelor şi nuvelelor lui Cehov, pline de o sentimentalitate expresivă, dar de o melancolică şi ciudată idealizare, Perpessicius doreşte ca la întoarcerea în capitală să le ofere spre lectură femeii pe care o admira atît de mult şi de a cărei feminitate fusese cucerit pînă la saturaţie. Era, în fond, un gest disperat de a mai atrage atenţia asupra sa şi a trăirilor sale ascunse, gest bovaric caracteristic pentru nenumăraţii timizi din lumea literelor, pe cît de iluzoriu pe atît de inutil, deoarece tînăra femeie avea în preajmă un alt admirator, un fel de „prinţ consort”, cum îl numeşte el, a cărui tinereţe era o garanţie a surclasării sale, mai ales că tînăra rămîne destul de puţin atrasă de jocul sentimental în care o implicase seniorul îndrăgosit. Să mai amintim faptul că acesta, născut în 1891, avea în 1950 vîrsta de 59 de ani, şi că drama sa sentimentală nu avea măcar înţelegerea de care se bucura Emil Codrescu din partea Adelei, eroina cunoscutului roman al lui Ibrăileanu, a cărui temă l-a atras inevitabil şi pe Perpressicius. Fără să publice textul în cauză, Teodor Tihan consacră acestui jurnal straniu un comentariu extins, încercînd identificarea acestei frumoase Elene, dezmierdată de critic cu apelativul Chérisson, şi încercînd să demonteze resortul interior al idilei, pe parcursul unei întregi cărţi, Pretext cehovian. Un jurnal inedit marca Perpessicius, apărută recent la editura Ecou Transilvan (2014), extinzînd comentariul la o minuţioasă analiză sub raport psihologic şi comparatist (vezi şi raportările la Gorki, Th. Mann şi Sadoveanu). Fără să aibă norocul lui Al. Elian, care se bucura de amoarea împărtăşită a mai tinerei Marta Anineanu, dragostea iluzorie a editorului eminescian aflat în căutarea unei Veronici Micle atrage astfel atenţia asupra unui moment critic din viaţa lui Perpessicius, episod fără prea multă valoare literară, dar cu o geneză dintre cele mai atractive, cînd s-ar fi dorit un Trigorin înţeles. Nouă ne-a reţinut atenţia mai ales modul în care el persiflează contextul politic al vremii, începînd cu întrebarea dacă Lumina vine de la răsărit şi continuînd cu versuri în care îi implică pe Petru Groza şi Stalin sau face aluzie la „halaiul de ieri, /cu/ lozinci, pancarte şi steaguri roşii”, care a alungat liniştea parcului. Puterea de autosugestie a scriitorului, contemplarea femeii şi fascinaţia pentru cultul acesteia merită să fie reţinute, ca şi comentariul substanţial şi dens al lui T. Tihan, purtînd în el nu numai semnele unei documentări dintre cele mai acribioase, dar şi apelul la detaliul caracteristic, revelator şi incitant totodată.

Mircea POPA