Cărţile clujenilor. Pompiliu Manea, Trei ani din viaţa mea (1986-1989)

Pompiliu ManeaCărţile care aduc în faţa cititorilor modul în care opera Securitatea în trecut s-au înmulţit simţitor în ultimul timp, mai ales cele în care au fost implicaţi scriitorii şi oamenii de cultură, pe care regimul ţinea morţiş să-i ţină sub o strictă supraveghere. Apelul la documentele deţinute de CNSAS a devenit prin urmare o practică curentă în jurnalismul de azi, mulţi dintre cei urmăriţi consultîndu-şi cu înfrigurare dosarele spre a vedea situaţiile „delictuale” în care au fost puşi, dar şi pentru a descoperi ţesătura de intrigi, de provocări şi „capcane” în care au fost atraşi, uneori chiar de buni prieteni şi vecini, care i-au „turnat” apoi cu osîrdie celor „în drept”, meseria de delator fiind în unele cazuri recompensată nu numai cu bani, ci şi cu unele favoruri de care cei slabi de înger nu s-au putut abţine să nu profite. Cineva, specialist în materie, a declarat la un moment dat că în România ceauşistă tot al treilea om a fost informator, ceea ce a creat un grav clivaj moral, care s-a reflectat în obedienţa cu care aceşti „pătaţi” au sprijinit regimul lui Iliescu şi al peceriştilor din eşalonul doi, ajutîndu-l să deturneze revoluţia în interesul emanaţilor şi să refuze votarea punctului 8 din programul de la Timişoara. Neavînd o lege a lustraţiei, cei mai mulţi activişti sînt şi astăzi în parlament (a se vedea recentul caz al eminenţei cenuşii a PSD, numit „guzganul roşu”), întrucît structurile Securităţii erau strîns legate de cele ale PCR. Publicarea documentelor de urmărire securistă este echivalentă astfel cu o mică supapă prin care mai răsuflă of-ul omului de astăzi, pus să-şi rememoreze zilele de tensiune şi de criză morală şi familială trăite, ceasurile de aşteptare pentru o nouă percheziţie sau pentru o nouă întîlnire cu supraveghetorul şef. Era în aceste metode intenţia clară de a nu lăsa „lucrătorului socialist” impresia că e om liber, de capul lui, şi că oricînd sabia lui Damocles care atîrna deasupra capului poate să cadă necruţătoare. Scopul era infiltrarea fricii generalizate şi instaurarea unui regim al unei permanente nesiguranţe, deoarece aici nu mai conta că eşti membru de partid sau nu, dosarul Secu fiind oricînd o metodă de şantaj şi de risc inevitabil, la care erau supuşi şi cei mari şi cei mici, după binecunoscutul model sovietic. Ne dăm foarte bine seama de acest sentiment cumplit de teroare difuză şi de tracasare continuă, arma cea mai de preţ a Securităţii, din cartea pe care ne-o pune la dispoziţie Pompiliu Manea, conţinînd voluminosul său dosar de la CNSAS, din care a rezultat o carte de peste 400 de pagini. Neşansa sa a fost aceea că a nimerit peste o şefă invidioasă şi egoistă, care dorea să-l elimine din postul important legat de dotarea cu material medical performant a clinicilor şi spitalelor clujene, poziţie în care trebuia, vrînd-nevrînd, să intre în legătură cu furnizori străini, proveniţi în marea lor majoritate din lagărul capitalist. După ce a refuzat să devină „spion” şi informator, P. Manea a devenit el însuşi obiect de filaj. În aceste condiţii, suspiciunea a fost la ea acasă, iar cei din urmă ani de dinainte de revoluţie, trăiţi de omul muncitor, integru şi cu simţ de răspundere relevă dorinţa cea mai mare a celor care îl urmăreau de a-l găsi vinovat cu ceva, să-l prindă „călcînd pe bec”, cum se spune în popor. Un întreg sistem de urmărire este pus în funcţiune şi rapoartele şi notele informative curg gîrlă, cei care le au sub ochi nevoind să recunoască inutilitatea demersurilor lor, ci, mai degrabă, să intensifice şi mai mult starea de suspiciune asupra „obiectivului”. Citite astăzi, cele mai multe din aceste acte „strict secret” sînt nişte hîrtii redactate zgrunţuros, menite să acopere munca inutilă, dar bine plătită a unor funcţionari obedienţi, dintre care unii vor să-şi creeze mari merite de patrioţi şi apărători ai ordinii şi proprietăţii socialiste, asumîndu-şi „sarcina trasată” sau pe cea „asumată voluntar”. Deşi din lectura lor nu rezultă nici o culpă, zeloşii cerberi de la Secu nu vor să lase prada din mînă, căci odată ajuns în colimatorul lor trebuia să joci după cum ţi se cîntă. Documentele adunate nu valorează cît o ceapă degerată, dar au înnegrit viaţa unui funcţionar onest şi devotat muncii sale, i-au îmbolnăvit soţia, i-au anchetat fiul, rudele, colegii de serviciu, la dosar aflîndu-se şi o listă cu „legăturile obiectivului Mihu” (6 la număr). Pentru urmărirea lui au fost angrenate 18 surse, 39 de ofiţeri superiori, 9 obiective colaterale, 28 de firme beneficiare de aparatură medicală, 6 firme furnizoare şi 9 „case conspirative” folosite şi, vă puteţi închipui, o mare risipă de energie, bani, timp şi nu în ultimă instanţă presiuni felurite, care l-au pus în situaţii de disperare nu de puţine ori. Ceea ce se poate vedea cu ochiul liber este zelul conformist al multora dintre aceşti zis torţionari, tendinţa lor de a exagera şi de a nu judeca lucid lucrurile, chiar cînd relatările filajelor nu pot să le ofere nici o urmă de bănuială. Integraţi într-un corp a cărui misiune era instalarea neliniştii şi a terorii diurne, mentalitatea lor comună este aceea de generatori de spaimă, de teroare, de frică, şi nu de oameni care au sub control vieţile altor oameni. Sistemul e unul viciat şi ei fac parte din sistem. A încerca astăzi să decelezi între bine şi rău, a judeca şi a pune la zid abuzurile şi efortul personal al fiecăruia de a se evidenţia prin noi măsuri punitive e de cele mai multe ori sortit eşecului, deşi mulţi dintre oamenii aceştia care au inspirat teamă, suspiciune, nopţi nedormite, sentimente de frustrare şi de suferinţă fizică şi morală sînt şi astăzi în preajma noastră, pot fi descoperiţi şi identificaţi din cartea cu pricina. Poate că redempţiunea lor este tocmai aceasta: de a-şi vedea faptele de atunci judecate astăzi. Cartea lui Pompiliu Manea este o carte document, o carte care vorbeşte mai degrabă prin filele de la CNSAS aflate acolo, decît prin comentariile şi lămuririle sale. Actualitatea ei nu poate fi pusă la îndoială şi nici menirea ei morală, aceea de a afla adevărul şi a-l comunica cu obiectivitate. Poate că în momentul în care vom avea cu toţii dosarul nostru de la CNSAS acasă, vom putea dormi liniştiţi cu el sub cap, cu convingerea că acest coşmar aparţine pentru totdeauna trecutului. În ciuda celor relatate de informatori şi de urmăritori, o realitate este incontestabilă: ceea ce s-a construit bine şi durabil în socialism s-a făcut prin munca onestă de zi cu zi a miilor şi milioanelor de oameni ai muncii, care îşi făceau datoria indiferent că aveau sau nu dosare prefabricate la Secu şi indiferent că erau molestaţi, supravegheaţi şi inculpaţi fără motiv. Iar cei care i-au suspicionat şi urmărit atunci ar trebui să iasă în public şi să se roage ca populaţia să-i ierte şi să-i uite, mai ales că aceste documente provin din anii cei mai critici ai comunismului multilateral dezvoltat, pe care i-am trăit cu toţii, mîncînd salam cu soia şi „tacîmuri”, pe care astăzi nu le dăm nici animalelor noastre de casă. A fost momentul în care frica nu era numai a noastră, ci chiar a „celui mai iubit fiu al poporului”, care ajunsese să se teamă şi de umbra lui şi care, în megalomania lui, impusese oamenilor reguli de convieţuire ca în cărţile lui Kafka, Orwell sau Soljeniţîn, fiecare dintre noi avînd propriul nostru gulag în care eram obligaţi să trăim. Au fost anii marii dedub
lări, cînd una spuneam şi alta făceam, cînd ne defulam spunînd bancuri la cozile nesfîrşite de zi şi noapte, cînd lumea şoaptelor, a cîrtelilor sau a notelor ascunse de jurnal dădeau adevărata dimensiune a unei vieţi supravegheate şi răs-supravegheate, situaţie de care dă seama din plin şi cartea lui Pompiliu Manea.

Mircea POPA

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.