Cărţile clujenilor. O carte de dialoguri contemporane

Profesorul Ilie Rad a împlinit ieri, 18 februarie, 60 de ani. Dintre aceştia, cu o mică excepţie de patru ani cît a funcţionat ca profesor la Timişoara, toţi au fost închinaţi Clujului. Şi nu oricum, ci ca profesor, cercetător, editor de publicaţii pentru profesori, expert în jurnalism şi comunicare, organizator de simpozioane naţionale şi internaţionale, autor de memoriale de călătorii, conducător de doctorat, preşedinte al Asociaţiei Române de Istoria Presei etc. Adică unul dintre oamenii care s-au aflat mereu in medias res, în mijlocul acţiunilor dedicate culturii, ştiinţei, literaturii acestei capitale culturale de primă mînă, cu a cărei viaţă s-a identificat pînă la dăruire. În întîmpinarea acestui moment aniversar, profesorul clujean ne-a pregătit două surprize editoriale de anvergură: o ediţie a schiţelor şi povestirilor lui Ion Agârbiceanu şi o carte de Dialoguri epistolare săptămînale cu Ion Brad (ed.Eikon, 2014). Cartea e rezultatul unei idei cu totul inedite, constînd din scrisorile săptămînale schimbate de aceştia pe o perioadă de şase luni, din ianuarie pînă-n iunie 2014, pe teme de trecut şi prezent literar şi cultural. Este de fapt continuarea altui volum de dialoguri între cei doi, intitulat Convorbiri cu Ion Brad, realizat în aprilie-octombrie 2013, care a primit un premiu de publicistică pe 2013, întărind convingerea celor doi autori că mai au multe de spus. Cum Ion Brad a fost martor la mai bine de o jumătate de veac de viaţă literară românească şi tolba lui cu scrisori mai conţine încă multe surprize, Ilie Rad a putut lesne provoca acest dialog pe teme date, cu atît mai mult cu cît unul vine cu viziunea şi experienţa omului culturii din socialism, pe care l-a trăit în plenitudinea lui ca şef al Culturii, ambasador şi noua generaţie reprezentată de una dintre cele mai autorizate voci ale Echinoxului clujean (vezi capitolul dedicat acestei reviste). Ciocnirea sau armonizarea opiniilor, diferenţele de păreri şi de metode de abordare critică sînt în fond nesemnificative, dar ceea ce interesează de fapt este reiterarea şi readucerea în prim plan a unor probleme stringente ale literaturii române de la ora de faţă, a unor obsesii şi neîmpliniri, a unor realizări şi cîştiguri hermeneutice. Vor fi luate în discuţie teme ca: Jurnalul lui Mircea Zaciu, Falsul tratat de manipulare al Anei Blandiana, moştenirea Ninei Cassian, proiectul de ediţie Ion Agârbiceanu, Festivalul Internaţional „Lucian Blaga” de la Sebeş, Congresul de istoria presei de la Galaţi sau proiectul realizării unui Muzeu Naţional al Mass-Mediei la Cluj Napoca. Toate teme de discuţie foarte actuale, cărora cei doi le adaugă altele, precum relaţia dintre generaţiile literare, relaţia scriitorilor cu politica, momentul Mineriadei, distrugerea arhivei Uniunii Scriitorilor, scriitorul român şi exilul, cenzura interioară etc., toate avînd ca fundal înregistrarea unor noutăţi din presa de ultimă oră. Cartea Anei Blandiana este pentru Ion Brad prilej de a o invoca şi pe aceea a lui Nicolae Manolescu, pe care îl judecă aspru pentru zeflemelile conţinute, ca şi pentru raporturile tensionante dintre cei doi fruntaşi ai Alianţei Civice, iscate în 1991. Ion Brad intervine cu amănunte interesante, adăugînd ferm: „cei doi colegi de literatură biruitoare şi de politică perdantă, ca să nu zic dezastruoasă, s-au manipulat reciproc şi în trecut şi în prezent”. Ilie Rad e mai ferm în opţiuni, socotind că această carte ar fi meritat premiul mare pe 2013, în locul celei despre amazoane a d-nei Babeţi, al cărei soţ l-a scos de la direcţia Teatrului Nottara pe Ion Brad. Opinii de acest fel sînt dezbătute de cei doi şi pe teme mai serioase, precum întrebarea „De ce scriu? În ce cred?”, cea despre firea românilor, despre literatura noastră şi Premiul Nobel, despre instituţia doctoratului în România, numită „cea mai coruptă din istoria României”, despre părinţi şi copii, moartea violentă a unor scriitori români, despre „cea mai bună dintre lumile posibile”. Cei doi nu trec cu vederea nici episoade semnificative din viaţa presei noastre politice sau cum a păcălit Vornic Basarabeanu cenzura comunistă, sau o problemă de mare gravitate şi actualitate ca „Transilvania şi iar Transilvania”. Ilie Rad o aduce în scenă şi pe Anamaria Beligan, prezentă la Cluj la expoziţia aniversară Nicolae Maniu, pe care a vizitat-o în Australia la ea acasă, dar şi raporturile noastre cu Viena sau cu Biserica Ortodoxă. E o paletă extrem de largă de teme şi subiecte de discuţie, asupra cărora Ilie Rad se dovedeşte bine informat şi cu opinii de fiecare dată de bun simţ. Înseşi curajul de a fi atacat o asemenea diversitate de probleme, de a fi sugerat rezolvări sau măcar un punct de vedere ferm, spus cu multă obiectivitate, constituie un mare pas înainte la români, în genere apatici, discutînd pe la colţuri, dar puţini dintre ei avînd curajul ieşirii în faţă. Pentru înlăturarea unor prejudecăţi şi spargerea unor convenţii remitente, Ilie Rad, cel care conduce de fapt dialogul, prin întrebările şi tematica avansată de el, merită felicitările noastre.

Mircea POPA

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.