Cărţile clujenilor: Marcel Mureşeanu, Voi plăti pentru faptele mele

Marcel Mureseanu - Vei platiNe vom începe observaţiile critice asupra poeziei lui Marcel Mureşeanu cu o constatare care ni s-a impus încă din clipa în care am luat în mînă acest nou volum al poetului, şi anume, aceea că liniile configurative ale lirismului său nu puteau fi în nici un fel ghicite, întrevăzute, descoperite în raport cu substanţa lirică pe care o punea în circulaţie la acea oră; altfel spus, distanţa de la volumul său de debut, Pe adresa copilăriei (1969), şi pînă la acesta, al treizecilea volum al său, este una enormă. Nimeni n-ar fi bănuit atunci că sub versurile cu încărcătură tradiţională, corecte, strunite de ochiul vigilent al autorului să nu iasă din făgaşul realităţii şi al unui metaforism cenzurat, se ascunde poetul unor atît de abisale transformări, care face ca viziunea sa poetică să se situeze la opusul celei de odinioară. Sensibil la mutaţiile de concepţie şi de limbaj survenite între timp în lirica românească din ultimele decenii, Marcel Mureşeanu este exempul cel mai frapant al modului în care trăirea poetică este obligată să îşi asume adecvarea la timp, să reconstruiască din temelii eşafodajul său poetic, punîndu-l în acord cu modulaţiile reflectivităţii optzeciste şi douămiiste. Pentru poetul Marcel Mureşeanu poezia este o meta-realitate virtuală, un cîmp semantic deschis tuturor zonelor de sensibilitate şi de conceptualizare pe care universul trăirilor sale, tot mai supus unei hiper-lucidităţi funciare, le asumă drept cîştiguri ale postmodernismului şi fantasticonului nichita-stănescian. Răsturnarea completă a unghiului de abordare a realităţii, schimbarea de registru retoric şi de abordare imagistică prin sublinierea trăirii poetice la nivel textual sînt modalităţile curente de operare la care poetul recurge în momentul de faţă. Cel mai ilustrativ moment al stării lirice pe care o traversează la ora de faţă este volumul Voi plăti pentru faptele mele (ed. Eikon, 2014),volum care dă seama de stările onirice ale poetului, constrîns la reinventarea ludică a unor mitologii cu o semiotică gestuală tot mai complexă, în care fiinţarea omului e doar aparentă. Existenţa zilnică se confundă la el cu un fel de coşmar al iluziilor, un hybris dintre terestru şi sacru, dintre moarte şi eternitate, în care invocarea divinităţii are doar rolul de a transforma universul aperceptiv într-unul speculativ: „Ce e cerul? Mă întrebă ea. (Nu e nimic!/ Ce să fie?!/ El nu-i decît/ partea de sus a întrebării tale”. Titlurile dezvoltă ele însele o adevărată stare funambulescă: Partea întunecată a lucrurilor fixe, Întoarceţi repede pagina, Ceva îmi scapă, Laptele mîţei sau un titlu sublim, Dragostea cu moartea e unică, Iar fata asta, Inspecţiune, Echitaţie, Mai bine tăceam, I se mai spune cămaşă de noapte etc. transmit ele însele o dramă umană, la fel ca incipituri, precum: „Orice l-ai ruga, Dumnezeu nu te poate refuza”; „Eram singur pe stradă mergeam să merg”; „Aşa se poartă Dumnezeu cu mine: (mă lasă să-l creez şi eu pe el în sufletul meu”; „Acum după moarte, vă pot spune”; „Ieşiţi în Univers, acolo-i locul vostru,/ viaţă fără de moarte, timp berechet”; „Se retrage la ţară sîngele din bătrîni” etc., care dezvoltă situaţii diverse, complicate, absconse, stranii, scene de un aparent dramatism, învăluite într-un cinism bonom sau însoţite de un comentariu subtil, pigmentat cu o ironie fină, plină de eleganţă şi rafinament, pulverizînd patetismul credibil al realităţii şi supunîndu-l unei tehnici de subminare continuă. Relaţia umanului cu transcendentul ajută stratificarea sensurilor şi crearea de geografii spirituale noi sub semnul unei convivialităţi neprotocolare, generînd o convenţie picturală sui-generis. Intenţia auctorială e una de a şoca, de a bulversa normalitatea de a crea noi legături imanente dintre spaţiul gîndirii şi cel al acţiunii: „Pe poartă scrie inaccesibil!/ Frumos scris, atît de frumos/încît îmi dădeam seama/ că nu e nimic în spatele ei/ şi că doar frumuseţea scrisului,/ vîrtejurile, arabescurile, culoarea,/ fuga literelor, turnirurile lor/ sînt cele pentru care fusesem/ abandonat acolo”(O răpire inutilă). Alteori, starea de anormalitate este produsă de jocul textului cu sine, ca în poezia N, unde cuvintele în n se multiplică misterios, creind spaţiul coşmaresc al sfîrşitului bacovian: „Negru de fum, negru de continente,/ negru dum-dum, negru de festine lente,/ negru de mal, negru epaminonda,/negru-cristal, negru-nnegrit de Maconda/…Negru-nceput şi sfîrşit, negru de hău,/negru de ochi de păun, negru-călău!” Sau cum explozia verbală din poezia Lista de la Marea Moartă poate genera sentimentul de neputinţă al omului în faţa acţiunii corelative consumului de energie umană ce se multiplică la infinit, marcînd o terapie prin scris: „Doctorul vindecă,/învăţătorul învaţă,/ hoţul fură,/ mincinosul minţeşte,/ iubitorul iubeşte,/ darnicul dăruieşte,/ascunzătorul ascunde,/nemernicul nemerniceşte,/ iertătorul iartă,/ călătorul călătoreşte,/pustietorul pustieşte,/ ucigaşul ucide,/ sfîntul se roagă,/iar Dumnezeu pe toţi aceştia/ îi iartă!” Desigur nu jocurile de cuvinte fac deliciul poeziei lui Marcel Mureşeanu, ci mai degrabă jocurile de idei ce presupun instituirea unui spirit al nuanţei, ce absoarbe frisonarea afectivă din inventarul liric supervizat de autor transmutînd-o într-un registru imaginar în care semnele infinitizimale şi imponderabile ale sonurilor sale se rostuiesc sub rostul imperativ al semnificaţiei : „Strîng mîinile reci ale poeziei/ între mîinile mele!/ Aşa vom muri împreună/iar dacă cineva mi le va descleşta,/ nu va găsi în palmă/ decît un fir de nisip/şi un miros de cal/ sălbatic.” (Iată omul). Poezia lui Marcel Mureşeanu a atins punctul astral al unei înălţimi de unde nu mai poate fi coborîtă, iar fantomele care o bîntuie înteţesc suflul ei ludic şi joculard, conferindu-i durabilitate.

Mircea POPA

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.