Cartea

RADU VIDA

Cîtă acumulare! Ce putere de concentrare! Şi, mai ales, cîtă informaţie! Tot atîta cît a acumulat omenirea în lunga-i existenţă. În cărţi găsim de toate. Dar şi în Internet, veţi zice. Şi n-am să vă contrazic. Atîta doar că foile dintre coperţile unei cărţi vorbesc de la sine. Cu căldură. Cu dragoste. Şi ajung acolo unde trebuie: în mintea iscoditoare sau direct la inimă. Carte sau eCarte (eBook) – tot una! Important e să nu ignorăm utilul care se află în ele.

Nu se poate să nu te gîndeşti la aşa ceva, cînd (ieri) a fost Ziua Internaţională a Cărţii. Un eveniment marcat de UNESCO (1995) şi preluat de mai multe ţări. Unii asociază evenimentul cu izbînda Sfîntului Gheorghe. Totul e oarecum legat de naşterea şi moartea lui Shakespeare. E dreptul lor. Şi al nostru, vreau să spun. Aşa cum anticarii de pe Sena, acolo, în zona insulei Cité, dau personalitate fluviului prin ordinea cotoarelor, aliniamentul vechi şi niciodată desuet de carte rară. Şi, neîndoielnic, bună.

Am preluat şi noi iniţiativa. Şi s-au organizat tîrguri, întîlniri, lansări de carte. Aşa cum şi China se pregăteşte să facă aşa ceva. La Ninchun: 2000 de standuri, 300.000 titluri. Şi manifestări cu duiumul: forum pe tema reformei în domeniul publicaţiilor, expoziţii despre inventarea şi dezvoltarea tipografiei chinezeşti, concursuri, conferinţe, cursuri de creaţie literară, expoziţii de caligrafie şi pictură pe tema tipurilor de publicaţii.

Organizatorii de pretutindeni fac tot ce le stă în putinţă pentru a atrage atenţia asupra cărţii. Şi a valorii umane care este dată de citit. Firesc. Pentru că ei, tipografi, editori, ca de altfel toată armata de oameni implicată în editarea de carte, sînt interesaţi de acest bussines. Să vîndă! Să obţină profit! Să ducă afacerea mai departe!

De partea cealaltă, însă, sînt cititorii. Cei care, prin această adevărată flacără a minţii, ar trebui să întreţină cucerirea, marea cucerire de a avea înşiruiri de fraze inteligibile, înmănuncheate într-o carte. Proză, poezie, ştiinţă sau religie – toate la un loc şi fiecare în parte ne întregesc personalitatea. Şi, sincer, ne fac mai puternici.

Numai că această putere trebuia distrusă. Sau măcar încetinit procesul de asimilare a cărţilor. Din acest motiv a apărut maculatura, cartea ce mişună în derizoriul existenţei. Cred, aşadar, în teoria conspiraţiei. Cel puţin în acest domeniu, forţe oculte s-au străduit ca mase tot mai mari de oameni să nu ajungă la cuvîntul scris. E mai bine. Mai sigur. Mai liniştitor. Iar fiinţa care nu citeşte sau citeşte doar lucrurile superficiale ale activităţii umane e mai uşor manipulabilă. Şi extrem de vulnerabilă. Aşa şi trebuie, zic ei, din moment ce atîta amar de omenire trebuie îmbrobodită. Ba cu una, ba cu alta! E imposibil să faci aşa ceva cu oamenii citiţi. Instruiţi. Şi temeinic mobilaţi cu tot ceea ce au acumulat semenii de-a lungul vremilor. Din acest motiv, numai o anume elită este îndemnată să citească. Pentru restul lumii s-a făcut un program minim de educaţie (îndoctrinată într-un sens sau altul), iar lectura este descurajată. Prin preţ, timp, orientări spre altfel de consumuri…

Acesta este motivul pentru care, aparent scăpate din mînă, generaţiile citesc tot mai puţin. Şi asimilează şi mai puţin. Acesta ar trebui să fie şi motivul pentru care, în fiecare zi, ar trebui să fie Ziua Internaţională a Cărţii. Şi în fiecare zi să ne găsim timp pentru cititul unui cuvînt tipărit.

Sub orice formă!