Cartea de pe raft: Simona Noja-Nebyla: „INTRODUCERE ÎN TEORIA ȘI ESTETICA DANSULUI”

O carte necesară. Și utilă, mai ales. O adevărată conceptualizare a frumosului în arta spectacolului. Un congruent cifraj, coborât din lumea muzicală, pentru o mai rapidă citire a partiturii dansante. Rezultatul unor competențe acumulate în ani de muncă, practică, studiu și iarăși practică. Totul pentru ca imaginile în mișcare și cele statice, deopotrivă, să comunice mesajul cu eficiență maximă.

După cum știți, Simona Noja-Nebyla a fost o foarte bună sportivă (componentă a lotului olimpic de gimnastică a României), un om dedicat studiului și perfecționării individuale (Liceu de coregrafie, Facultatea de litere), o excelentă balerină (a dansat pe mai toate scenele importante ale lumii și a abordat cele mai diverse partituri), un devotat manager (director la Teatrul de stat din Viena) și un excelent organizator (evenimente coregrafice, școli de balet, jurii internaționale și concursuri de dans clasic și modern). Toate acestea în România și pe meridianele lumii. Și-a sintetizat toate aceste experiențe într-o amplă și documentată dizertație și o lucrare de doctorat de înaltă ținută academică. Acest scurt și foarte concentrat C.V. i-a deschis nenumărate oportunități, fiind cooptată în corpul cadrelor didactice (lect.univ. dr.) al Academiei de muzică Cluj.

Iar studiul asupra dansului și consecințelor sale asupra binomului dans arhetipal/ estetica unduirii moderne s-a concretizat într-o riguroasă cercetare ştiinţifică asupra amprentelor lăsate de dansul de dintotdeauna asupra spectatorului, balerinului – al tuturor celor implicați în realizarea acestui mirific act artistic. O lucrare ce abordează complexitatea subiectului și explorează la modul cel mai profund un ansamblu aparent eterogen de subiecte: perspective logice și de adevăr, natura sensului, concepte ancestrale și de tulburătoare modernitate, paradoxuri în regim reducționist și holism. Profesioniștii domeniului și studenții aspiranți la înțelegerea superioară a dansului vor descoperi și, de ce nu, însușii, cele mai noi concepte sociologice, filosofice, kinestezică, estetică, „Introducere în teoria și estetica dansului” fiind un argument convingător a ceea ce înseamnă documentare serioasă, lectură din cele mai diverse domenii pentru conturarea complexității temei centrale și selectare a unei bibliografii de cea mai bună calitate.

Dincolo de concentrarea didactică asupra dansului în istoricitatea sa, lucrarea este un adevărat ghid pentru o critică adevărată în ceea ce privește spectacolul coregrafic. Contexte multiple, decodare cu instrumentele conceptelor interdisciplinare, arta dansului – ca mijloc de comunicare nonverbală – este analizată din perspectiva „mecanismului de coeziune și integrare socială”, cu un plus de afirmare identitară a valorilor și simbolurilor perene. Iar această structură a sistemului de simboluri coregrafice, ca expresie de simboluri non-semnificative dezvăluie adevăratul sens al actului artistic. „Am îndrăzni să afirmăm – spune Simona Noja-Nebyla – că ontologia densului constelează o pluralitate de perspective. A înțelege dansul doar ca obiect ar însemna să ignorăm efemeritatea sa; a-l privi doar ca eveniment ar însemna să uităm tradițiile și arhivele care îl fac posibil; a-l reduce doar la experiență ar fi să trecem cu vederea faptul că dansul circulă, se învață și se transmite cultural. Împreună însă, cele trei dimensiuni oferă o imagine completă asupra dansului ca artă, ca practică și ca mod de a fi”.

După o lectură mai mult decât atentă, citatul de mai sus justifică abordarea actului ritualic, estetic și spiritual din preistoria dansului: Antichitatea cu al său sacru și social, Evul Mediu, cu amprenta de comunitate și religie, Renașterea cu nașterea sistemelor coregrafice, ajungându-se, în Baroc, la instituționalizare și spectacol. Iar iorgovanul modernității aduce clarificări pentru secolul al XVIII-lea (autonomie), secol al XIX-lea (modernism, avangardă, experiment) și secolul XXI (intercorporalitate, tehnologie digitalizată). Poate părea ciudat, dar autoarea abordează „modelele fractare și teoriile haosului” în contextul influențelor fizicii, biologiei, inteligenței artificiale ș.a. Totul din perspectivă filosofică, sociologică și cu alişverişuri de cea mai bună calitate din domeniul muzicii, medicinei, matematicii, educației etc.

Revin la îndemnul doamnei Simona Noja-Nebyla care se adresează în special profesioniștilor din dansul clasic, modern, contemporan. Țin să subliniez însă că întreaga structură a „Introducerii…” este un manual de excepție, în primul rând, și un ghid clarificator pentru viitorii critici ai fenomenului – hrană sănătoasă și… nutritivă pentru cei care vor să vorbească despre esenţa acestei fantasme în praetexta imaculată și mereu ispititoare a dansului.

Radu VIDA