Carte

Viorel Cacoveanu, observator atent şi lucid al timpurilor de ieri şi de azi

O carte cum este “Un arestat la domiciliu” nu poate şi nu are voie să treaca neobservată.Mai mult, trebuie citită cu atenţie şi trebuie pentru că subiectele dezvoltate în scenete, schiţe şi povestiri sînt de o actualitate frapantă. Şi nu în ultimul rînd trebuie citită pentru maximele, gîndurile, aforismele, cugetările şi ideile prezente în aproape fiecare din cele 30 de teme supuse cititului.

Rămîn la teme pentru a le detalia. Cititorul ancorat bine în realităţile României de azi – multe dintre evenimentele perioadei 2011/2015 – va sesiza imediat fiecare caz în parte, indiferent de sfera socială, vastă şi cuprinzătoare. Regăsim fie şi printre rînduri, dosarul ‘Valiza’ ,dosarul ‘Flota’, lipsa medicamentelor în spitale, verificarea la domiciliu a celor intraţi în concedii medicale, corupţia din fotbalul românesc, cea din politica românească, îmbunătăţirea condiţiilor în penitenciarele din România apud cazul ‘Blondei de la …’, fraudele fiscale, fuga de răspundere, şpaga controlorilor CFR şi şi nu numai a lor, promovarea unui arbitu la “excepţional” în cazul Avram Jr, lipsa educaţiei la cei tineri, politică externă, corupţia din învăţămînt, plagiatul lucrărilor de doctorat, problema sondajelor de opinie, migrarea românilor, statutul medicilor de familie în mediile rurale, Mircea Sandu şi pretenţiile sale exagerate şi neconforme cu realitate după pierderea preşedinţiei FRF, arestările la domiciliu, dosarul ‘Referendumului’, politicienii cu dosare penale în funcţii de conducere partinice sau în alte instituţii, …

Nu mă opresc asupra fiecărei teme în parte prin titluri, cartea trebuie citită. Mă opresc asupra maximelor, cugetărilor, gîndurilor lui Viorel Cacoveanu, multe dintre ele putînd face subiectul unor dicţionare de profil. Şi chiar sper că Viorel Cacoveanu va face o selecţie generală în cele scrise de-a lungul timpului şi ne va oferi un asemenea dicţionar de maxime şi cugetări, din toate putîndu-se trage învăţăminte. Sînt de reţinut următoarele : “Prezumţia de nevinovăţie o au numai cei de la putere” * “În lume nu mai domneşte o ordine universală, o credinţă. O umanitate. Toate – s pe dos, căci omul nu se supune credinţei şi adevărului, ci semenului său mai puternic, mai avar şi mai păcătos. Din haos am făcut lumea şi ea se întoarce acolo !” * “Oamenii nu se mai spovedesc precum cei de acum o mie de ani sau două mii de ani, la biserică. O fac în altă parte” * “Singurătatea nu e un sfetnic bun” * “Fotbalul e ca o femeie pe care toţi o iubesc, mor şi nu pot fără, iar ea pe toţi îi înşeală, îi duce cum vrea de nas !” * “Afaceri poate face orice prost. Cu crizele e mai greu … “ * “Multe lucruri din viaţa noastră e mai bine să nu le ştim ! Să nu le auzim “ * “Eu, dumneata, vecinii. Noi toţi formăm statul de drept” * “Conştiinţa ? Care conştiinţă ? Trăim în secolul XXI !” * “Investiţia este aerul nostru de fiecare clipă” * “Noi sîntem o ţară de candidaţi : oricînd şi la orice” * “Gîndim singuri, dar practica ne-o impun alţii !!!” * “Birjarii au dispărut, dar înjurăturile au rămas” * “A fura înseamnă a şti cum să furi; mascat, subtil, cu perdea” * “Politica e frumoasă, e o artă … E prima şi cea mai mare tîrfă a universului” * “Democraţia, libertatea de a te exprima, drepturile omului nu sînt decît un biberon pus în gura popoarelor mici să tacă, să se supună” * “Ministru, azi, nu e o funcţie, e o infracţiune şi, în cele din urmă, o sentinţă. Deci o ruşine” * “Sîntem prizonierii sistemului. Şi jucăm cum ni se cîntă” * “Mai nou cărţile serioase se scriu la închisoare, nu în libertate. A devenit o tradiţie naţională” * “Nu mai e de furat. Ăsta – I bai mare, cînd oamenii nu mai au nici ce fura !” * “Progresul costă şi se face cu sacrificii”.

De citit şi mai ales, de luat aminte !

Demostene ŞOFRON